Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei, este sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română în ziua de 13 decembrie.
Sfântul mitropolit Dosoftei s-a născut în anul 1624, la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat la Iaşi, probabil la Colegiul de la Mănăstirea „Trei Ierarhi” (întemeiat în 1640). De aici a plecat la Liov, unde şi-a continuat studiile la Şcoala Frăţiei Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului”. În anul 1648 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei.
A fost ales episcop la Huşi (1658-1660) şi Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 şi 1675-1686).
Personalitate a vieţii culturale şi spirituale româneşti, cunoscut pentru traducerile sale din literatura patristică şi pentru contribuţia sa la formarea limbii literare româneşti, Sfântul Ierarh Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români.
A fost primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot spaţiul răsăritean ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în limba română, primul traducător al cărţilor de slujbă în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică, care a contribuit la formarea limbii literare româneşti.
În 1686, în urma campaniei de retragere din Moldova, soldaţii polonezi l-au luat cu ei ca ostatic şi pe mitropolitul Dosoftei. A rămas în exil până la sfârşitul vieţii. Mitropolitul Dosoftei a trecut la Domnul la 13 decembrie 1693 şi a fost înmormântat în Biserica „Naşterea Domnului” din Zolkiew (Ucraina).
Canonizarea mitropolitului Dosoftei a fost aprobată de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei, a avut loc în 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitană din Iaşi.
* Sfinţii Mari Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest au trăit în timpul persecuţiei împotriva creştinilor ordonată de împăratul roman Diocleţian (284-305).
Eustratie, creştin în taină, era soldat în trupele de la graniţa Imperiului Roman, în Armenia. Văzând chinurile la care erau supuşi creştinii de către autorităţi şi fiind îndemnat la mucenicie printr-o descoperire, Sfântul Eustratie şi-a mărturisit deschis credinţa.
A fost supus la torturi şi cu ajutorul lui Hristos s-a făcut sănătos. Rănile făcute de călăi se tămăduiau miraculos în văzul mulţimii care privea la chinurile sale. Acest fapt l-a adus la credinţă şi pe prietenul său, Evghenie. Au fost amândoi duşi din Sevastia la Nicopole, în lanţuri. Un creştin cu numele Mardarie, văzându-i suferind cumplit, l-a mărturisit şi el pe Hristos şi a fost ucis în chinuri grele.
Preotul Auxentie, cel prin care Eustratie primise îndemnul de a mărturisi că este creştin, a fost, de asemenea, torturat şi ucis.
Sfântului Evghenie i s-a tăiat limba, i s-au zdrobit fluierele picioarelor şi a murit în acea teribilă suferinţă.
Un soldat cu numele Orest a vrut să-l lovească pe unul dintre prigonitori şi aşa a fost cunoscut că era creştin şi a fost dus împreună cu Sfântul Eustratie în Capadocia, unde au fost omorâţi. Sfântul Orest a fost pus pe un pat încins, iar Sfântul Eustratie a fost ars, fiind aruncat într-un cuptor.
„Rugându-se sfântul şi cuptorul fiind foarte ars, a făcut semnul Crucii lui Hristos şi a intrat în cuptor, cântând şi zicând: ‘Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu’. Şi astfel şi-a dat în pace duhul său. Dar n-a vătămat focul sfântul lui trup şi nici de părul lui nu s-a atins”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Eustratie s-a săvârşit în a treisprezecea zi a lunii decembrie, scrie Agerpres.
