Românii marchează pe 15 august praznicul Adormirii Maicii Domnului, unul din cele 12 praznice împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, ultimul în tradiţia Anului bisericesc. Acest mare eveniment comemorează moartea, învierea şi slăvirea Maicii Mântuitorului.
Aceeaşi denumire o poartă ziua şi în calendarul greco-catolic şi romano-catolic, semnificând Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria – cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei.
Sărbătoarea poartă denumirea de „adormire” pe de o parte pentru că în biserică nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, iar pe de alta pentru că rânduiala bisericească arată că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.
Este o sărbătoare pregătită printr-un post strict de două săptămâni, cu dezlegare la untdelemn şi vin, sâmbăta şi duminica, cu excepţia Schimbării la Faţă (6 august), când este dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea.
În această zi Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăţia Sa cerească, în deplinătatea vieţii ei sufleteşti şi trupeşti.
Atunci când a binevoit Hristos, să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai devreme a făcut-o să cunoască vrerea sa printr-un înger, care i-a vestit mutarea ei de pe pământ la viaţa cerească.
După ce Maica Domnului s-a rugat la Muntele Măslinilor, s-a întors acasă şi a pregatit cele necesare pentru îngropare, şi-a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale, şi-a luat iertăciune de la toţi, apoi culcându-se pe pat, s-a rugat pentru lume şi pace, a binecuvântat pe cei de faţă şi şi-a lăsat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei.
Apoi au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim toţi Apostolii lui Hristos, care au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, în satul Ghetsimani, trupul Maicii primitor de Dumnezeu. După aşezarea în mormânt a trupului, apostolii au zăbovit acolo încă trei zile, în aşteptarea Apostolului Toma, auzind neîncetat glasuri îngereşti. Minunea s-a săvârşit prin faptul că, la sosirea acestuia, s-a deschis mormântul pentru el, iar sfântul trup al Maicii Domnului nu mai era acolo, ci numai giulgiul ei, spre mărturie a mutării Născatoarei Domnului, cu întruparea ei, la ceruri.
În tradiţia românească ziua de 15 august mai este numită Sfânta Marie Mare, Sântămăria sau Uspenia.
Românii fac cu acest prilej în număr foarte mare pelerinaje la mănăstirile care poartă hramul Sfintei Mării, iar un pelerinaj special are loc la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj, unde se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată în anul 1681 de preotul şi iconarul Luca din Iclod. Potrivit unui proces verbal, scris de militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflată la Nicula, a lăcrimat continuu între 15 februarie şi 12 martie 1699.
