Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi împreună în calendarul creştin ortodox la 29 iunie.
Sfântul Apostol Petru, iudeu de neam, avea numele de Simon pe care Mântuitorul Iisus Hristos l-a schimbat cu numele de „Chifa”, care înseamnă piatră şi pe a cărui mărturisire adevărată a fost zidită Biserica lui Hristos (cephas în aramaică – piatră sau rocă).
Sfântul Petru locuia în Capernaum şi era de meserie pescar, fiu al pescarului Iona şi frate al Sfântului Apostol Andrei.
L-a cunoscut pe Iisus prin fratele său Andrei, cel dintâi chemat la apostolat. Petru a mărturisit public, în Cezareea Philippi, că Iisus este Mesia (Matei 16, 16-17).
Sfântul Apostol Petru, cu voia lui Dumnezeu, a fost lăsat să se lepede de trei ori de Hristos, în vremea Sfintelor Sale Patimi. Trei sunt motivele pe care părintele Ilie Cleopa le arată ca fiind întemeiate pentru această cădere a Sfântului Petru: pentru a se smeri mai mult, pentru a plânge mai cu amar în toată viaţa sa, aşa cum arată Sfântul Evanghelist Matei: „Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar” (Matei, 26, 75). Cea de-a treia pricină este că durerea şi dragostea pentru Hristos au mărit mila Sfântului Petru pentru cei păcătoşi.
După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Petru, cu nespusă râvnă şi cu putere de sus, lepădând frica şi aruncând vălul îndoielii, a fost cel dintâi care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos, Cel răstignit şi Înviat (Faptele Sfinţilor Apostolilor, cap. 2). Sfântul Petru a suferit moartea martirică la Roma.
Sfântul Apostol Pavel se numea înainte Saul, fiind evreu din seminţia lui Veniamin, zelos apărător al Legii Vechi şi aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. După convertirea de pe drumul Damascului, Sfântul Apostol Pavel a propovăduit cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos în timpul celor trei călătorii misionare ale sale atât printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: în Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia până la Roma.
De aceea, Sfântul Pavel a fost numit „Apostol al Neamurilor”. A fost martirizat la Roma prin decapitare, în aceiaşi zi cu Sfântul Apostol Petru, în 29 iunie 67.
