„O persoană care-mi este dragă mă atenționa asupra faptului că incriminarea vocală a violului, a hărțuirii s.a.m.d. este apanajul stângii radicale. Are perfectă dreptate. La un moment dat, prin SUA ajunseseră să-l atace pe un cunoscut pentru că … flirtase cu o femeie. Păi dacă nici să flirtezi nu mai poți, ce anume mai e permis? Se pare că progresiștii au chiar și un răspuns pentru asta: exprimarea permisiunii înainte de începerea acțiunii printr-un act legal. Cu alte cuvinte, înainte de a începe să faci avansuri unei femei, ar trebui s-o iei de mânuță, să mergi cu ea la notar și să semnezi o țidulă prin intermediul căreia ți se permite flirtul. Dacă treaba merge mai departe, mergeți din nou la notar pentru a stabili exact cum ai voi e s-o atingi și, mai ales unde. Poate e voie s-o ții de mână, dar, sub nicio formă să o îmbrățișezi. Asta ar putea face parte, eventual, dintr-un alt act adițional. Iar toată nebunia se sfârșește cu situația din Suedia unde s-a ajuns să se propună ca, printr-o aplicație, să se obțină permisiunea legală pentru relațiile sexuale dintre soți, descriindu-se inclusiv ce anume e voie și ce nu în timpul actului sexual”, scrie, pe blogul său, analistul Dan Diaconu.
„Nu mă miră că nebunia „#metoo de România” a început de la SNSPA. Cuibul feminismului, al ideologiei woke, cuibul unei programe de imbecilizare a individului, se constituie în piatra de temelie a violului ca practică pedagogică. Ceea ce făceau idioții ăia de Bulai, Pieleanu sau mai știu eu cine, erau micile capricii ale unor membrii ai Famigliei. Căci doar privind din unghiul acesta, al unei mafii universitare care-și întinde tăcută tentaculele peste tot, putem înțelege cu adevărat ce s-a întâmplat la SNSPA. Acolo nu-i o școală, e o mafie, mafia celor care au pretenția că stăpânesc România din punct de vedere ideologic. O cloacă de nulități grupate într-o instituție fără nici pic de relevanță din punct de vedere științific. O fabrică de mâncat căcat, protejată de servicii și autorități deoarece acolo se vorbește prin prisma a ceea ce a ordonat licuriciul că e bine pentru România.
De ce demenții ăia hărțuiau fără să fie deranjați? Pentru că ei se considerau deasupra legii. Ei erau ăia care spun ce e bine și ce nu, în condițiile în care „micile năravuri” și abuzuri ale lor erau atent ascunse și protejate de Famiglie.
M-am uitat foarte atent, de exemplu, la contraatacul Miroaicei. După ce a fost făcută cu ou și cu oțet de vizitatorii pagini sale de Facebook, tovarășa Miroiu s-a repliat printr-o postare lacrimogenă kilometrică, în care ne spune că i-a crescut tensiunea. Pentru a amplifica momentul emoțional, postarea a venit la pachet cu comentaci care-o ridică în slăvi. Și, ca să fie treaba treabă, zona de comentarii este completată și de intervenția tovarășului Miroiu, care ne spune că aia care-o reclamă pe nevastă-se e și cam penală. Iar dacă e penală, în logica lui Miroiu, n-are nici pic de dreptate pentru că nu e credibilă. Mi se pare corect: poate fi și babardită de către Bulai sau făcută poștă de întreg personalul SNSPA că doar ce drepturi mai poți avea dacă ești penal, nu-i așa? Dacă te-a condamnat jusițea, nu mai contează nimic! Dar treaba nub se termină aici: tovarășa Miroiu tună și fulgeră în puținele comentarii critice care-au mai scăpat, că dacă mai îndrăznește să spuie careva ceva, ea oricum „strânge probe și face plângeri penale”. Adicătelea, cine sunteți voi, bă, proștilor, să vă legați de zeița feminismului din România? Care-i problema că o acuză una că l-a protejat pe Bulai? Aveți voi dreptul, nătângilor, să vă legați de măreția ei, de scaunul ei sacru?
Știți care-i bomboana de pe colivă? Uitându-mă în comentariile postării amintite, am văzut că, printre susținători, se afla și … Remus Cernea. Frate, de nulitatea asta nu mai auzisem nimic, așa că am dat o fugă și pe pagina lui să văd ce rahat mai mănâncă. Ei bine, am rămas șocat. Ce face acum Remus Cernea? N-o să ghiciți! Este … corespondent de război în Ucraina! Ce caricatură mai mare putea fi făcută pe marginea acestui conflict, alta decât actuala stare de fapt cu nulități gen ăsta, pe post de „corespondent de război”? Mă pufnește râsul doar când îmi mai apare în față efeminatul ăla userist care măsoară cu rigla pe hartă victoriile ucrainene și care se îmbracă military în intervențiile gâlgâite la Digi. Doamne, toți neterminații au ajuns modele în societatea aceasta întoarsă cu fundu-n sus! Să revenim însă la subiect.
Cu toate că evenimentele de la SNSPA ar trebui să ne pună întrebări serioase în ceea ce privește menținerea acelei instituții dezastruoase, ideologia a găsit o metodă clasică de salvare, anume rostogolirea problemei, astfel încât să se ajungă la situația în care întreg învățământul să fie pus sub semnul întrebării. Așa apar de nicăieri tot felul de individe mai mult sau mai puțin violate sau hărțuite. Uite-așa, un site suspect a scos de la teșcherea un alt caz de, chipurile, hărțuire: un arhitect de la „Ion Mincu” s-ar fi dat la studente. Mie personal, cazul mi se pare tras rău de păr. De fapt, din ceea ce înțeleg, acolo a intrat o tipă în vorbă pe whatsapp cu individul, iar ceea ce a urmat ține de o discuție în cadrul intim. Urlă tefeleii că ăla și-a pozat „podoabele”. Acum, dincolo de idioțenia asta de a folosi tehnologie în relațiile intime, stau să mă întreb, oare tefeleii și ăia care se declară oripilați cum fac dragoste: îmbrăcați, prin mijlocirea cearșafului cu o mică gaură sau la peretele găurit? Să ne înțelegem, tutuși, faptul că un individ care-i profesor face avansuri unei studente care nu-i studenta lui, nu are de-a face cu hărțuirea. Sunt două persoane majore care interacționează. Dacă însă profesorul face presiuni, amenință sau are alte atitudini neconforme, abia atunci putem vorbi de presiune. Privit din exterior, ceea ce s-a întâmplat în cazul arhitectului pare strict o treabă care nu are de-a face cu relația profesor-student. A nu se înțelege însă din ceea ce-am afirmat că sunt în vreun fel de acord cu situația care, în sine, arată o cădere a standardului universitar la un nivel mult prea jos.
Trebuie însă să înțelegem că ceea ce vedem acum este, în realitate, o deturnare printr-o o re-marketare a scandalului pentru a servi cauzei stângismului absolut. De asemenea, apariția „lectorului cu fustă” și a „polițistului feminizat” sunt evenimente care fac parte din aceeași operațiune. Deja nulitatea Deca a declarat că va elabora un regulament de etică pe care vor trebui să-l adopte toate instituțiile de învățământ. Probabil veți spune că e logic să se statuteze undeva că nu e voie ceea ce s-a întâmplat. E însă absolut fals! Există legi cât se poate de clare care se-l pedepsească pe Bulai sau pe orice alt violator/hărțuitor. În condițiile în care există un cadru legal de ce mai e nevoie de alte regulamente? Desigur, e o aberație, doar că această aberație ascunde cu totul altceva, anume scoaterea cu forcepsul în linia întâi a ideologiei woke-lgbt și impunerea sa cu forța. De către asta se merge, iar nebunia care s-a petrecut la SNSPA se va constitui în final într-o victorie a cuibului neocomunist de acolo, prin impunerea ideologiei stângiste radicale.
Și uite-așa, Famiglia SNSPA, cuibul devianților psiho-intelectualo-moral, e pe cale să transforme înfrângerea din ochii publicului într-o victorie a stângismului pe care-l împroașcă în societate. Dacă veți urmări evoluția societății americane, veți constata cum, de la #metoo s-a ajuns la #BLM, pentru ca apoi să se intre în fundătura prezentului. Tragedia pe care-o trăim noi e una de-a dreptul stranie: țara e infectată ideologic în momentul în care dincolo toată prostia asta și-a pierdut din sclipire. Dar așa se întâmplă cu marginalii: ajung să retrăiască traumele centrului atunci când acolo s-a vindecat aproape tot. Și, pentru cei care „vor o țară ca afară”, am un sfat: dacă vrei să fii marginal, mergi acolo și trăiește ca un marginal! Pentru a evita provincialismul situării la margine n-ai decât o singură soluție: să devii centru. A ajunge în centru nu-i atât de complicat pe cât pare, fiind nevoie doar a te raporta la tine însuți, nu la altcineva. Rețineți această ultimă afirmație deoarece este valabilă nu doar la nivel de țară, ci și la nivel individual. Încercați să fiți centrul pentru a evita nebunia care se rostogolește acum peste noi!”, scrie Dan Diaconu.
