„Cristian Mungiu a luat al doilea trofeu suprem la Cannes cu un film, Fjord, bazat pe o poveste reală, care a zguduit nu doar România, ci întreg mapamondul. Povestea unei famili mixte româno-norvegiene căruia un stat impregnat de progresism extrem i-a smuls copiii cu brutalitate, declanșînd un veritabil război pentru recuperarea lor. Un război cu eroi negativi, ca și pozitivi. Norvegia a pierdut, familia a cîștigat, grație și unei mobilizări exemplare a românilor. Nu a tuturor desigur, dacă ne amintim că premierul vremii, progresistul Cioloș, era mai preocupat de imaginea Norvegiei, iar președintele progresist Iohannis se rezuma a urmări ”cu atenție și îngrijorare””, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Să ne amintim faptele.
În toamna anului 2015, numele Bodnariu era aproape necunoscut în România. Cîteva luni mai tîrziu, cazul acestei familii stabilite în Norvegia devenea unul dintre cele mai urmărite și controversate subiecte publice, provocînd proteste internaționale, reacții diplomatice și dezbateri aprinse despre limitele intervenției statului în viața de familie.
Totul a început pe 16 noiembrie 2015, cînd serviciul norvegian de protecție a copilului, Barnevernet, a intervenit în familia lui Marius și Ruth Bodnariu. Marius (interpretat în film de nominalizatul la Oscar Sebastian Stan) era cetățean român și inginer IT, iar Ruth, cetățean norvegian și asistentă medicală. Cei doi aveau cinci copii și locuiau în localitatea Naustdal, din Norvegia.
Cum au fost luați copiii
Potrivit relatărilor familiei, autoritățile au mers mai întîi la școala unde învățau fetele cele mari și le-au preluat direct de acolo. Ulterior, reprezentanții Barnevernet au ajuns la domiciliul familiei și i-au luat și pe ceilalți copii. În ziua următoare, părinții sperau că situația va fi clarificată și că minorii vor reveni acasă.
Nu s-a întîmplat însă acest lucru. În seara de 17 noiembrie, poliția a venit și a luat inclusiv bebelușul familiei, în vîrstă de doar cîteva luni, de lîngă mama care-l alăpta.
Autoritățile norvegiene invocau suspiciuni de corecții fizice aplicate copiilor și posibile probleme legate de educația religioasă primită în familie. Susținătorii familiei au afirmat însă încă de la început că intervenția a fost disproporționată și că familia a fost tratată ca și cum ar fi reprezentat un pericol real pentru copii.
Cei cinci minori au fost separați și plasați în trei familii-surogat diferite, iar familia a susținut că fusese deschisă inclusiv procedura adopției internaționale.
Primele proteste: decembrie 2015
La mai bine de o lună de la declanșarea cazului, nemulțumirea a scos lumea în stradă.
Pe 19 decembrie 2015, cîteva sute de persoane au protestat în fața Ambasadei Norvegiei din București. Oamenii au venit la protest cu bannere cu mesajele: „Children belong at family” (Locul copiilor este la familie), „Norway, do not separate Bodnariu family” (Norvegia, nu separa familia Bodnariu), „Stop the Barnevernet” (Opriți Barnevernet), „Norway, give us back the children you stole!” (Norvegia, dă-ne înapoi copiii pe care i-ai furat), „Romania loves her children. Free the Bodnariu!” (România își iubește copiii. Eliberați-i pe cei din familia Bodnariu), „Why are you silent Europe? Norway is kindapping your children” (Europa, de ce taci? Norvegia îți răpește copiii) și au spus „Tatăl nostru” în fața ambasadei.
Fratele lui Marius Bodnariu, Daniel, a povestit public cum s-a desfășurat intervenția autorităților și a insistat asupra faptului că familia era una unită și nonviolentă. El a criticat în special separarea mamei de bebelușul aflat încă în perioada alăptării.
Tot atunci au apărut și primele apeluri către autoritățile române, președintele Klaus Iohannis și premierul Dacian Cioloș fiind îndemnați să intervină diplomatic.
Reacția lui Cioloş a fost tipic progresistă, el afirmînd că situaţia este „sensibilă”, iar România nu poate insista, pentru a nu lăsa impresia unor presiuni, avînd în vedere că trebuie respectată legislaţia norvegiană.
„Situaţia este sensibilă pentru că, dacă facem presiuni prea mari şi insistăm prea mult, autorităţile norvegiene au acţionat pe baza unei legislaţii norvegiene care este foarte strictă din acest punct de vedere, al protecţiei copiilor. (…) Important e să păstrăm legătura, dar să nici nu lăsăm impresia unei presiuni, care se poate întoarce împotriva familiei respective şi eficienţei cu care putem acţiona”, a afirmat premierul, într-o emisiune la postul Antena 3. În consecință, guvernul său a ales o abordare prudentă, insistînd pe dialog diplomatic și pe respectarea legislației norvegiene.
Cît despre Iohannis, el s-a ”luptat” printr-o postare pe Facebook: „Urmăresc cu mare atenție și preocupare ceea ce se întîmplă familiei Bodnariu în Norvegia. Susțin eforturile autorităților române și ale Guvernului României de a asigura respectarea drepturilor omului pentru cetățenii români, oriunde s-ar afla ei”.
Reacția autorităților române
MAE a anunțat că monitorizează cazul prin Ambasada României la Oslo și că poartă discuții cu autoritățile norvegiene. La scurt timp, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului a transmis că va propune plasarea copiilor la rude din România, respectiv la fratele lui Marius Bodnariu. Instituția invoca principiul potrivit căruia, atunci cînd copiii nu pot rămîne temporar cu părinții, prioritară trebuie să fie familia extinsă.
Pe 23 decembrie 2015, Avocatul Poporului s-a autosesizat și a cerut explicații Ombudsman-ului Norvegiei.
Cazul explodează internațional
În ianuarie 2016, cazul Bodnariu depășise deja granițele României. Pe 9 ianuarie, peste o mie de persoane au protestat în Piața Victoriei din București. Au venit oameni din mai multe orașe ale țării, dar și reprezentanți ai unor organizații civice și religioase. Mesajul dominant era că statul norvegian intervenise brutal într-o familie considerată normală și stabilă.
O zi mai tîrziu, pe 10 ianuarie 2016, proteste similare aveau loc în SUA, Canada, Marea Britanie, Spania, Irlanda și Danemarca. Mii de oameni s-au adunat în fața ambasadelor Norvegiei, transformînd cazul într-un scandal internațional.
Tema depășea deja familia Bodnariu. Pentru mulți dintre protestatari, cazul devenise simbolul unei critici mai ample la adresa Barnevernet și a felului în care statul norvegian intervenea în viața de familie.
Implicarea politică și religioasă
Pe 12 ianuarie 2016, Patriarhia Română a emis un comunicat în care afirma că rolul familiei trebuie să rămînă prioritar în creșterea copiilor și că o analiză obiectivă ar putea duce la reintegrarea celor cinci minori în familia lor.
Între timp, europarlamentari români au început să ridice cazul și la Bruxelles. Pe 15 ianuarie, eurodeputații PSD au trimis scrisori către președintele Parlamentului European, Martin Schulz, și către comisarul european Johannes Hahn, solicitînd implicare și mai multă transparență din partea Norvegiei. Pe 22 ianuarie 2016, 42 de europarlamentari din mai multe țări au cerut oficial dezbaterea cazului Bodnariu în Parlamentul European.
Răspunsul Norvegiei
Pe măsură ce presiunea publică devenea tot mai mare, autoritățile norvegiene au început să răspundă public acuzațiilor.
În aprilie 2016, doi miniștri norvegieni au publicat un articol în care au descris cazul drept parte a unei „campanii internaționale împotriva Norvegiei”. Ei au respins categoric ideea că familia ar fi fost vizată din motive religioase și au insistat că legislația norvegiană interzice orice formă de pedeapsă corporală aplicată copiilor. Oficialii norvegieni au explicat că Barnevernet nu decide singur separarea definitivă a copiilor și că există control juridic și drept de apel în astfel de situații. Una peste alta, Norvegia era victimă și nu agresor.
În același timp însă, scandalul continua să crească. Proteste ample au avut loc în orașe din România, unde mii de persoane au cerut reunirea familiei.
Etapa decisivă
Primăvara lui 2016 a adus și primele semne că situația s-ar putea schimba. În mai și iunie, familia Bodnariu a trecut prin noi evaluări psihologice și audieri intense în fața autorităților locale. Senatorul PNL Ben-Oni Ardelean declara atunci că inclusiv unii dintre psihologii implicați în evaluare ar fi recomandat reîntoarcerea copiilor acasă. În paralel, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adopta un proiect de rezoluție privind practicile Norvegiei în domeniul protecției copilului.
Finalul: copiii revin acasă
Pe 3 iunie 2016 a venit anunțul așteptat.
Familia Bodnariu a transmis că a ajuns la o înțelegere cu municipalitatea Naustdal și că toți cei cinci copii vor reveni în familie. După aproape șapte luni de separare, cazul se încheia cu reunirea familiei. Mesajul transmis atunci de apropiații familiei era unul de mulțumire pentru „dragostea, rugăciunile și implicarea” celor care susținuseră cauza Bodnariu în România și în străinătate.
Un caz care a rămas simbolic
Deși cazul s-a încheiat oficial în vara lui 2016, ecourile lui au continuat mult timp. Pentru susținătorii familiei, episodul Bodnariu a devenit simbolul unei lupte împotriva abuzului instituțional și a excesului de autoritate al statului în probleme familiale. Pentru autoritățile norvegiene, cazul a reprezentat un exemplu despre cît de greu poate fi explicat și apărat public un sistem de protecție a copilului într-un context internațional încărcat emoțional și politic. Dincolo de toate controversele, cazul Bodnariu a rămas una dintre cele mai cunoscute confruntări dintre dreptul statului de a interveni și dreptul unei familii de a rămîne unită.
Pe 22 octombrie 2016, mii de persoane au participat în Piața Unirii din Oradea la un miting organizat de Coaliția pentru Familie, pentru a cere modificarea Constituţiei astfel încît căsătoria să fie posibilă doar între o femeie și un bărbat, și organizarea unui referendum pe această temă.
Participanții la miting au cerut și organizarea unui referendum național, odată cu alegerile din 11 decembrie, pe tema familiei.
„Aşa-zise societăţi civile şi politicieni controversaţi cereau în 2014-2015 scoaterea religiei din şcoli. Din păcate trăim vremuri din ce în ce mai tulburi. Iată-ne astăzi în faţa unei noi provocări. Anume, apărarea familiei.” declara Sorin Curilă, preşedintele asociaţiei Părinţi pentru ora de religie. Pe scenă au urcat, alături de copiii lor, Marius și Ruth Bodnariu, familia care cunoscuse pe pielea ei ”binefacerile” a ceea ce Cristian Mungiu numește azi un ”fundamentalism care duce la radicalizarea și fracturarea societății”.
”Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le lăsăm copiilor noștri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucruri relevante, iar asta depinde de noi. Ne-am asumat riscul de a ne face auzite vocile. Ceea ce simt eu este radicalizarea și fracturarea societății. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de fundamentalism, un apel la empatie, care ar trebui pusă în practică mai des” a spus laureatul, în discursul de după primirea trofeului.
„Se poate constata azi, privind, retrospectiv, că și acest caz a fost, în România, unul de ruptură pe falia valori familiale tradiționale și noua viziune progresisto-sorosistă depre lume, în care copiii devin de la naștere un bun al statului, aproape o marfă. La acea vreme, promotorii europenismului deșănțat de la noi au tăcut, în general mîlc, în frunte cu Cioloș și Iohannis, în contrast cu reacția majorității românilor, a Bisericii, a unor politicieni ceva mai devotați valorilor tradiționale șamd.
Filmul lui Mungiu este creditat încă înainte de Cannes de siteuri de profil drept între primii șapte favoriți la Oscar, alături de Odyseea ori Digger. Ce ironie, povetsea inspirată de răpirea unor copii români va concura cu povestea inspirată de răpirea unei soții, frumoasa Elena din Troia. Fjord este, evident, lăudat cu vorbe mari de critici și a fost ovaționat minute în șir la Cannes. Dar este sfîșîiat, în paralel, de presa stîngist-progresistă, vezi cazul The Guardian. Semn că, pentru unii, fracturarea societății nu e deloc ceva rău, nu-i așa?
Cazul Bodnariu, admirabil transpus, de acum, pe marele ecran de Cristian Mungiu – care și-a asumat a priori riscul unor atacuri dinspre zona stîngistă -, rămîne un semnal de alarmă dureros asupra felului în care progresismul exacerbat, prin ideologia sa anti-familie și prin disprețul față de valorile tradiționale, a fracturat profund societatea occidentală, generînd excese birocratice și morale care, sub pretextul protecției copilului, ori al altor pretexte, ajung să distrugă tocmai ceea ce pretind că apără”, scrie BTI.
