Programul video ‘Ballad of Escape’ – de joi, la Sala MNŢRplusC

‘Ballad of Escape’, un program de artă video sub forma unui comentariu asupra corporalităţii, a terapiei ca metodă de rezistenţă şi a medierii între corp şi spirit, care prezintă opt filme semnate de artişti români şi străini, va fi prezentat, începând de joi, în Sala MNŢRplusC a Muzeului Naţional al Ţăranului Român.

Realizat de artiştii Piotr Armianovski, Olimpiu Bandalac, Marinette Dozeville, Sorin Florea, Halasz Gloria, Frederic Liver, Santiago Reyes, Stanca Soare şi coordonat de curatorul Ilina Schileru, programul cuprinde opt filme produse în contextul pandemiei de COVID-19.

‘Les Quatre Milles Coups’ ia forma unui experiment realizat de Frederic Xavier Liver, în care artistul îşi propune să supravieţuiască provocării pandemice învăţând coregrafia lui Maurice Bejart pe Bolero-ul de Ravel, în timp ce ‘Breaking the backboard’ este o utopie coregrafică care transformă antrenamentul sportiv (simularea bătutului mingii de baschet) într-un dans colectiv prin circularea energiilor şi a corpurilor proprii a baschetbalistelor care se transformă în perfomeri.

Lucrarea lui Piotr Armianovski, ‘A Ballade of Escape’, tratează relaţia sufletului în raport cu cea a corpului, într-o instanţă pre-pandemică lângă Il Giardini în Veneţia (2019), în anul în care acesta expune la Pavilionul Ucrainei. Pe versurile poeziei poetului şaptezecist Hrytsko Chubay, care inspiră şi titlul acestei expoziţii, Armianovski oferă interpretarea lui asupra condiţiei evadării, aşa cum o descrie marele poet ucrainean.

Pe lângă aceste două instanţe pre- şi mid-pandemice, Olimpiu Bandalac participă cu exerciţii de respiraţie pe dublu ecran, într-un film dublu realizat în 2002 ‘Respiro’, iar Stanca Soare, o tânără artistă tocmai aclimatizată în Bucureşti după studiile masterale la Paris, cartografiază coregrafic mişcarea războiului de ţesut utilizat timp de secole în gospodăriile tradiţionale, într-o tentativă de a lega obiectul de corp şi decor.

Sorin Florea descrie statusul de bine relativ actual prin prisma alegerii emoţionale: ‘… dar e alegerea mea’, în montajul ‘Catch’ (19′).

Santiago Reyes, artist columbian care trăieşte şi lucrează în Franţa, documentează un performance realizat de el în 2014, ‘Ce qui est danse personne ne me l’enleve’, în care descrie un traseu performativ pornind de la sediul atelierului său din Noisy-le-Sec până la Muzeul de Artă Contemporană din departamentul Val-de-Marne, Mac Val.

Cel de-al optulea film, ‘Three Dances/Trei Dansuri’ este o producţie de lungmetraj, un documentar realizat de regizoarea maghiară Gloria Halasz care monitorizează traiectoria a trei artişti dansatori emergenţi care se antrenează pentru performanţă. Filmul relevă eforturile incomensurabile pe care le presupun antrenamentul, eşecul şi reuşita.

Expoziţia se poate vizita la Sala MNŢRplusC până pe 5 octombrie, prin programare, accesul vizitatorilor realizându-se din Strada Monetăriei 3.

În perioada 13 – 25 august expoziţia va fi închisă.

Alături de alte instituţii de presă, AGERPRES este partener media al evenimentului.

Sursa: PRESSONLINE