Sfântul Ierarh Luca, arhiepiscopul Crimeei, pomenit pe 11 iunie, s-a născut în anul 1877, într-o familie nobiliară. Valentin Voino-Iaseneţki, numele său de mirean, a primit o educaţie deosebită. Înclinând mai întâi spre pictură, dorinţa de a-şi ajuta semenii l-a făcut însă să se înscrie la Facultatea de Medicină din Kiev.
În anul 1904, în timpul războiului ruso-japonez, va servi ca medic chirurg, în serviciul Crucii Roşii, adică fără salariu.
În 1917, Valentin se stabileşte împreună cu familia, soţia şi cei patru copii, în oraşul Taşkent, unde primeşte postul de medic-şef al spitalului din localitate. După moartea timpurie a soţiei sale, Ana, va rămâne singur cu cei patru copii.
A fost hirotonit preot în anul 1921 şi în scurt timp a primit numele monahal Luca. În anul 1923, părintele Luca ajunge episcop al regiunii Taşkent.
După hirotonia întru arhiereu, a fost arestat şi a început pătimirea Sfântului Luca, ce a însemnat mulţi ani de pribegie şi suferinţe în închisorile sovietice.
Sfântul Ierarh Luca a primit acceptul de a opera în spitalele de prin închisori, pentru faptul că era un bun chirurg.
În anul 1946, după terminarea perioadei de detenţie, datorită meritelor deosebite în studiul medicinei, cât şi pentru lucrarea „Eseu despre chirurgia infecţiilor septice”, Sfântul Luca va primi Premiul Stalin. A împărţit banii din premiu orfanilor de război.
Tot în 1946, Sfântul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea şi în această calitate se va osteni neîncetat să reînvie credinţa şi viaţa duhovnicească. Predicile lui erau ascultate de multă lume. Nu s-a temut niciodată să condamne atitudinea regimului ateu.
Sfântul Luca al Crimeei va adormi în Domnul în data de 11 iunie 1961. A fost canonizat în anul 1966, în ziua de 18 martie, sfintele lui moaşte fiind aşezate în Catedrala Sfânta Treime, din Simferopol, Ucraina, scrie Agerpres.
