Sfântul Proroc Amos este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 15 iunie.
Prorocul Amos era păstor, de neam sărac.
Dar ”Domnul, Care nu privește spre cei bogați și slăviți, ci spre cei smeriți și săraci, l-a chemat pe el de la turmele oilor, la prorocie, ca și pe Moise și pe David, și i-a poruncit să meargă din pământul Iudeei în pământul lui Israel, ca acolo cu cuvintele cele prorocești să îndemne popoarele la pocăință, de vreme ce se abătuseră la închinarea de idoli”. (Viețile Sfinților)
Activitatea sa de proroc a început-o așadar după divizarea regatului Israel, în anul 930 î.Hr., în cele două regate succesoare ale acestuia, Iudeea și Israel.
Sfântul Proroc Amos a prorocit asupra neamurilor, care au săvârșit multe nedreptăți și fărădelegi și mai ales asupra poporului israelit, care s-a îndepărtat de Dumnezeul Cel Viu și Adevărat, nesocotind legile Lui.
”Sfântul Amos a prorocit, îngrozindu-i cu cele mai înfricoșate pedepse ale lui Dumnezeu, ce erau să vină nu numai asupra lui Israel, ci și asupra părților celor dimprejur. Asupra Siriei, a Filisteniei, asupra Tirului și a Idumeii, asupra amonitenilor și asupra moabitenilor, precum se scrie pe larg în cartea lui. Dar a prorocit mai ales asupra israelitenilor, că după cunoașterea lui Dumnezeu, se depărtaseră de la El; pentru că Dumnezeu nu se mânie și nu se răzbună atât de păcatele păgânilor, care nu-L știu pe El, pe cât de păcatele poporului care L-a cunoscut pe El și s-a îndulcit de facerile Lui de bine”. (Viețile Sfinților)
* Sfântul Mucenic Isihie a fost demnitar al palatului imperial, făcând totodată parte și din Senat. La ordinul ce impunea ca toți creștinii care erau în armată, dacă nu se vor lepăda de Hristos, să fie dezbrăcați de uniformă și să petreacă viață de rând, Isihie a fost dezbrăcat de veșmintele sale și a fost îmbrăcat cu o haină de lână fără de mâneci și a fost dus ca să trăiască laolaltă cu femeile.
După aceasta, împăratul, chemându-l la sine, l-a întrebat dacă nu se rușinează că a fost coborât din cinstea de magistru la felul acela de viețuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca împărat, nu poate să așeze pe creștini în vredniciile și la puterea pe care Isihie o avea mai înainte.
Sfântul Isihie a spus că cinstea din veacul acesta este trecătoare și că numai cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veșnică și nesfârșită, pentru aceasta a fost condamnat la moarte; i s-a legat o piatră de moară de gât și a fost aruncat în râul care se cheamă Oronte, în care sfântul și-a găsit sfârșitul său fericit.
* Fericitul Augustin s-a născut la 13 noiembrie, 354, în Thagaste, în provincia africană Numidia, dintr-o familie nevoiașă. Tatăl său nu era creștin și s-a botezat numai pe patul de moarte, în schimb, mama sa, Monica, avea o credință fierbinte.
Tinerețea Fericitul Augustin și-a petrecut-o cu totul în plăcerile oferite de lume. Mama sa, Sfânta Monica, plângea necontenit, rugându-se lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui. Ca s-o îmbărbăteze, Sfântul Ambrozie îi spunea că nu poate să piară fiul atâtor lacrimi.
Dumnezeu a ascultat-o și din pronia Lui, Fericitul Augustin, care se afla într-o grădină din Milano, a auzit un glas de copil, care-l îndemna: ‘Ia și citește!’. Deschizând Epistola către Romani (13, 12-14) și citind, a găsit răspunsul Lui Dumnezeu la căutările sale; atunci s-a convertit.
‘În anul 387, Augustin primește botezul din mâinile Sfântului Ambrozie, în noaptea de Paști: ”Târziu te-am iubit, o, frumusețe, mereu veche și mereu nouă, târziu te-am iubit’, avea să zică el”. (Viețile Sfinților)
A fost hirotonit preot la Hipon, de episcopul Valeriu, și a început o ascultare grea, slujirea Bisericii, cu predicarea cuvântului. Peste cinci ani, a devenit episcop.
”Scrierile lui Augustin depășesc orice cuvânt, prin noutate și felurimea temelor. Ele dezvăluie măsura fără pereche a darurilor sale. Ca o conștiință vie a Ortodoxiei, Augustin se vede nevoit să apere dreapta credință, împotriva tuturor ereziilor, care se iviseră în Biserica lui Dumnezeu, în timpul acela; maniheii, donațienii, pelagienii. Dintre scrierile sale, cele mai mari sunt cartea Despre Trinitate, la care a lucrat 14 ani, și cartea Despre cetatea lui Dumnezeu. Scrierea care-i face cea mai mare cinste este cartea Retractărilor sale, ca o recunoaștere a propriilor greșeli. Dar lucrarea lui cea mai citită este Confesiunile”. (Viețile Sfinților)
Fericitul Augustin a scris sute de scrisori, despre multe și felurite lucruri și mii de predici.
”Cântă și mergi, Dumnezeu e la capătul drumului”, zicea el. A murit la 28 august 430. Mormântul său se află în biserica Sfântul Petru din Pavia.
