Pe 22 iunie 1941, România răspundea agresiunii sovietice din iunie 1940 și intra în luptă pentru recuperarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei, smulse din trupul Patriei-Mamă de URSS cu acordul Germaniei, prin pactul Ribbentrop-Molotov, scrie r3media.ro.
Pactul Ribentropp – Molotov fusese semnat la 23 august 1939. România pierduse în 1940, pe lângă Basarabia și Bucovina, și Transilvania de Nord, dar și două județe din sudul Dobrogei, Caliacra și Durostor.
Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: „În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră armată!”.
Bătălia pentru Basarabia și Bucovina de Nord a impus și pierderi în vieți omenești, răniți și dispăruți. Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate (peste 450.000 de militari români), care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine și alte vase mici).
La 16 iulie, era eliberat Chișinăul, scrie site-ul istorie pe scurt.ro. Momentul a dat lui luliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc, prilejul de a adresa un memoriu generalului Ion Antonescu prin care îşi exprima bucuria şi satisfacţia pentru că „am recâştigat două provincii frumoase şi că am readus milioane de suflete româneşti la vatra strămoşească”, acţiune în care jertfa sângelui scump al armatei noastre glorioase a reparat ruşinea pe care cârmuitorii inconştienţi de pe vremuri au adus-o ţării noastre”. În continuare, însă, liderul naţional-ţărănist se pronunţa împotriva continuării războiului pe teritoriul sovietic, concluzionând: „Nu avem nici un soldat de sacrificat pentru scopuri străine. Trebuie să cruţăm armata noastră pentru scopurile noastre româneşti, care sunt multe şi mari şi de tragică actualitate pentru foarte apropiate vremuri”. Înfrângerea trupelor sovietice din părţile de nord şi centrală ale Basarabiei a reprezentat un moment deosebit în campania eliberatoare declanşată la 22 iunie 1941, înlesnind, la nord-est forţarea Nistrului, în zona Moghilev, iar la sud înfrângerea trupelor sovietice în zona Stoeneşti, Cania, Ţiganca şi apoi din partea de sud a provinciei.
La 27 iulie 1941, întreg teritoriul istoric românesc din Est fusese eliberat. Populația românească din provinciile istorice a salutat cu entuziasm eliberarea și a oferit momente de fraternitate deosebite. Până la acest punct atât Conducătorul statului, general Ion Antonescu, cât și mare parte a politicienilor români căzuseră de acord că eliberarea trecea drept obiectiv al politicii naționale.
