Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 martie.
Sfântul Ilarion a fost hirotonit preot şi a fost ales egumen al Mănăstirii Pelechit, aflată aproape de Hellespont. A trăit în timpul prigoanelor iconoclaste.
„Despre dânsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, (…) că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic”. (Vieţile Sfinţilor)
În timpul tulburărilor iconoclaste (împotriva icoanelor) un demnitar a năvălit fără veste cu oaste asupra Mănăstirii Pelechit, în Sfânta şi Marea Joi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. Intrând în biserică şi în Altar a poruncit să înceteze rugăciunea şi a răsturnat la pământ Sfintele Taine ale lui Hristos.
„După aceea, prinzând pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat”. (Vieţile Sfinţilor)
Cei 42 de monahi, între care se afla şi Sfântul Cuvios Ilarion, au fost închişi într-o baie veche la marginea Efesului şi chinuiţi până la moarte.
Sfântul Ilarion a murit în acea temniţă, „mărturisind dreapta credinţă, ca un mai mare între părinţii aceia, având rânduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane”. (Vieţile Sfinţilor)
* Sfântul Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni, a fost stareţ la Mănăstirea Triglia (lângă Constantinopol).
În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), Sfântul Cuvios Ştefan a fost chemat de împărat şi obligat să renunţe la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Ştefan s-a împotrivit şi pentru aceasta a fost supus la chinuri şi apoi exilat. A trecut la cele veşnice în exil, scrie Agerpres.
