Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cretei, este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 4 iulie.
S-a născut la Damasc şi a fost dus la Ierusalim de către părinţii săi. A fost închinat la Mormântul Domnului, ca un dar către Dumnezeu, iar patriarhul Teodor al Ierusalimului, om sfânt şi îmbunătăţit, l-a primit ca fiu al său duhovnicesc.
Patriarhul l-a tuns în monahism, l-a hirotonisit diacon şi, luându-l ucenic, l-a aşezat ca secretar al patriarhiei.
Sfântul Andrei a fost trimis, în anul 680, la Constantinopol, pentru a participa la Sinodul al VI-lea Ecumenic, care a condamnat erezia monotelită (erezia susţinea că în persoana Mântuitorului Hristos există numai voinţa dumnezeiască, nu şi cea omenească). După sinod, a fost oprit la patriarhia din Constantinopol, unde i-au fost încredinţate mai multe ascultări, între care şi administrarea celor două azile de săraci ale cetăţii, la care: „a crescut nu numai venitul lor, dar şi strâmtorarea de mai înainte, care o aveau în casele lor, a prefăcut-o în lărgime, cu zidurile cele mari ce făcuse”. (Vieţile Sfinţilor)
„De aceea, ca un vrednic de toate, a luat şi mai mare iconomie, căci s-a suit la scaunul cel mai înalt al arhieriei, făcându-se mitropolit în vestita insulă a Cretei, sau, ca să zic mai adevărat, printr-o insulă s-a făcut păstor şi dascăl la toată Biserica lui Hristos”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Andrei Criteanul este autorul a numeroase cărţi de învăţătură creştină, precum şi a mai multor imnuri religioase, dintre care cel mai cunoscut este ”Canonul cel Mare”, lucrare monumentală, recapitulare a istoriei căderii umane şi a ridicării prin pocăinţă, care se cântă în săptămâna a cincea a Postului Mare.
„Dar, sfântul nu numai cu cuvintele sale a împodobit păstoria sa şi veselea orice Biserică a creştinilor, ci şi cu lucruri şi cu isprăvi de mare cuviinţă, pentru că el a înnoit lui Dumnezeu bisericile cele dărăpănate, le-a tocmit cu ajutor bogat şi cinstit, le-a zidit din temelie o biserică foarte frumoasă, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, numind-o pe dânsa Vlaherna.
Casele primitoare de străini le-a zidit din temelie, spre odihna bătrânilor, spre vindecarea bolnavilor şi spre acoperământul străinilor şi scăpătaţilor, cărora le dădea cu îmbelşugare nu numai toate cele de nevoie şi de hrană, cheltuind bani înţelepţeşte şi cu plăcere de Dumnezeu, ci şi, după cum la celelalte urma pe Stăpânul şi dascălul său, Hristos, aşa şi la aceasta Îl urma, slujind la primirea străinilor şi bolnavilor cu însăşi mâinile sale”. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Andrei a trecut la Domnul în oraşul Ieriso de lângă Militene, capitala insulei Lesbos, pe când se întorcea dintr-o călătorie făcută la Constantinopol. A fost înmormântat în biserica Sfintei Muceniţe Anastasia din Mitilene, scrie Agerpres.
