Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe 5 mai pe Sfântul Efrem cel Nou, Mare Mucenic, Mare Tămăduitor, Grabnic Ajutător şi Mare Făcător de minuni.
Acesta s-a născut în Grecia, la 14 septembrie 1384 (de ziua Sfintei Cruci). A rămas orfan de tată încă de mic şi, împreună cu ceilalţi 6 fraţi ai săi, a fost îngrijit numai de mama sa.
La vârsta de 14 ani, Sfântul Efrem a intrat ca monah în Mănăstirea Maicii Domnului aflată pe Colina Neprihăniţilor (Nea Makri – Grecia), scrie Agerpres.
În 14 septembrie 1425, tot de ziua Sfintei Cruci, când Sfântul Efrem cel Nou împlinea 41 de ani de viaţă şi 27 de ani de aspră nevoinţă călugărească, a fost luat ostatic de către turcii care au atacat mănăstirea, ceilalţi călugări din obştea sa fiind omorâţi.
Martiriul Sfântului Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri – a durat 8 luni. A început în 14 septembrie 1425 şi s-a sfârşit în ziua de 5 mai 1426, la ora 9 dimineaţa, când Sfântul Efrem cel Nou şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, în urma chinurilor cumplite la care fusese supus (a fost spânzurat cu capul în jos, în pântece i-au înfipt un tăciune aprins şi i-au sfâşiat carnea).
Sfintele sale moaşte au fost descoperite în 1950, când maica Macaria a avut iniţiativa reconstruirii vechii mănăstiri de pe Colina Neprihăniţilor.
Astăzi, moaştele Sfântului Efrem cel Nou se află în katholikonul mănăstirii, răspândind bună mireasmă şi săvârşind nenumărate minuni.
În Bucureşti, o părticică din sfintele moaşte se află la Mănăstirea Radu Vodă, alături de cele ale Sf. Ierarh Nectarie de la Eghina. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; doxologia.ro).
