„Trebuie să acționăm acum sau niciodată, dacă vrem să limităm încălzirea globală la 1,5°C, fără reducerea emisiilor în toate sectoarele, va fi imposibil”, avertizează un reprezentant al Grupului de lucru Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC).
„Emisiile de gaze cu efect de seră care rezultă din extracția și arderea combustibililor fosili contribuie major atât la schimbările climatice, cât și la poluarea aerului. O serie de politici și măsuri individuale, în privința transportului, alimentelor și energiei ar avea potențialul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră” – Organizația Mondială a Sănătății.
Semnalele de alarmă trase de Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) cu privire la criza climatică, provocată într-o măsură semnificativă de utilizarea combustibililor fosili poluanți, nu sunt luate în serios de marile companii care poluează mediul prin activitățile lor și nici de guvernele care nu protejează cetățenii, ci profitul.
Traversăm o criză energetică globală care are legătură directă cu combustibilii fosili și creșterea prețului acestora. Combustibilii fosili poluează planeta, ne golesc buzunarele, ne afectează sănătatea și distrug mediul înconjurător în care trăim. Oare chiar nu ne putem produce energia decât într-un mod atât de toxic?
Oameni din întreaga lume caută soluții. Iar în rândul soluțiilor pentru un sistem descentralizat, 100% regenerabil, care aparține cetățenilor se numără comunitățile de energie.
Prin intermediul comunităților de energie, cetățenii se pot implica în tranziția energetică, colaborează pentru a produce energie curată și pentru a fi mai eficienți împreună, aducând beneficii comunităților locale. Fie că este vorba despre turbine eoliene, panouri solare, mobilitate și transport, autoconsum sau stocare, eficiență energetică, comunitățile de energie pot contribui la găsirea unui echilibru între economia locală și cea globală și pot reduce discrepanțele dintre diferite categorii sociale sau regiuni geografice.
Comunitățile de energie sunt un concept apărut recent în legislația românească, dar bine stabilit și reglementat în Uniunea Europeană, care dorește ca până în 2025 să fie înființată cel puțin o comunitate de energie regenerabilă în fiecare localitate cu o populație mai mare de 10.000 de persoane. În acest sens, autoritățile fiecărei țări ar trebui să creeze un cadru legislativ potrivit pentru inițierea proiectelor de energie comunitară.
Ce sunt, de fapt, comunitățile de energie? Sunt forme de organizare autonome și controlate de acționarii sau membrii acesteia. Din aceste comunități pot face parte simpli cetățeni, întreprinderi, administrații publice, întreprinderi mici și mijlocii. Beneficiile sunt multiple: redirecționează către oameni bani care până acum susțineau un sistem energetic care nu este în avantajul lor, ajută la obținerea independenței energetice, clădesc sistemului necesar pentru diminuarea crizei climatice.
Peste două milioane de cetățeni ai Uniunii Europene sunt implicați în 7.700 de comunități de energie, iar acest tip de organizare devine tot mai popular. Spre exemplu, Repowering London, o organizație nonprofit fondată în 2013 de un grup de voluntari care și-au dorit să creeze comunități de energie în locuințe sociale, instalează panouri solare pe clădiri aflate în proprietate publică. Potrivit celor implicați în această comunitate de energie, toți cei care fac parte din proiect și locuiesc în vecinătatea acestuia ar trebui să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește modul în care sunt gestionate proiectele acestei comunități de energie. Localnicii pot deveni membri ai comunității de energie pentru doar o liră sterlină pe lună și pot avea drept de vot în cadrul procesului decizional. Aceștia pot candida pentru un post de director și pot decide, prin vot, cum vor fi cheltuiți banii comunității.
O altă cooperativă de energie din UE este Partago, care folosește la comun vehicule electrice. Fondată în 2015, comunitatea a fost ideea a cinci vecini din Gent, Belgia, care s-au lăsat inspirați de un eveniment cu ocazia căruia toate mașinile erau interzise pe străzile din centrul orașului. Sprijiniți de 740 de localnici și de niște întreprinderi mici, cei cinci vecini au achiziționat 74 de mașini electrice pe care le gestionează prin intermediul unei platforme online. Scopul lor este să ofere acces la mașinile electrice membrilor cooperativei de energie și să ia măsuri împreună pentru ca orașul lor să devină mai sustenabil.
În România, Directiva europeană cu privire la energia regenerabilă (RED II) a fost transpusă cuvânt cu cuvânt în limba română, draftul de lege aflându-se în consultare publică pe perioada verii. Am fost în întârziere cu transpunerea și aprobarea RED II și încă nu ne este clar cum pot lua ființă comunitățile de energie. Asta nu îi împiedică însă pe unii oameni să se asocieze în proiecte comunitare. Spre exemplu, locatarii unui bloc din Sectorul 4 al Capitalei au instalat panouri fotovoltaice pe acoperișul clădirii, în urma câștigării unui grant de către ONG–ul Global Shapers Bucharest Hub, iar costurile acestora la energie s-au diminuat considerabil. Comunitatea se numește „Între vecini” și este un proiect despre sustenabilitate, viață la comun, oameni și energie. Contextele fiecărei țări variază, însă exemplele altor state europene ne arată că cele mai de succes comunități de energie sunt cele în care grupurile locale colaborează cu autoritățile și au parte de susținerea acestora.
Ca de obicei, în România autoritățile nu arată interes pentru proiectele de dezvoltare sustenabilă. De ce nu se creează un cadru legal pentru comunitățile de energie, linii de finanțare, de ce nu se investește în energie regenerabilă? De ce nu văd primarii energia de pe acoperișuri, atunci când orașe din întreaga lume se implică în tranziția energetică? Potrivit unei analize efectuate de Greenpeace România, multe primării în România nu știu câtă energie electrică consumă și ce facturi plătesc clădirile pe care le administrează, deși potențialul energiei fotovoltaice instalate pe clădirile din patrimoniul orașelor analizate depășește cu până la de trei ori necesarul instalat pentru acoperirea în întregime a consumului cumulat anual.
Comunitățile de energie pot fi, de asemenea, o soluție nu numai pentru orașe, ci și pentru zonele afectate de închiderea minelor și termocentralelor, adică regiunile afectate de tranziție (în special, Gorj și Valea Jiului), în contextul în care România lucrează la elaborarea Planurilor Teritoriale pentru Tranziție Justă și există fonduri pentru dezvoltarea sustenabilă a acestor zone. Măsura propusă de Greenpeace România în acest sens este un program guvernamental dedicat pentru susținerea apariției prosumatorilor și comunităților de energie. Reprezentanții Greenpeace România susțin că facilitarea formării de comunități de energie și implicarea cetățenilor în astfel de proiecte va crește nivelul de acceptare față de tranziția energetică.
