Fostul ministru Eugen Teodorovici se întreabă, pe Facebook, „cine sau ce i s-a arătat, în vis, lui Marcel Ciolacu la Muntele Athos”, tot el exprimându-şi speranţa, la finalul articolului publicat şi ca editorial pe site-ul puterea.ro, că poate „acolo sus, pe Muntele Athos, i s-a arătat soluția bună pentru noi, românii!”.
Iată textul:
„Echipa de PR a lui Marcel Ciolacu, plătită consistent din banii românilor, încearcă din răsputeri să ne convingă de faptul că acesta, deține opusul “calităților” unora dintre politicienii români … lipsa educației, a experienței profesionale, a integrității și a moralității, dorința de a face și de a vinde orice pentru voturi și putere, lipsa de empatie față de popor și chiar lipsa credinței, a credinței în Dumnezeul nostru, al românilor.
Astfel se justifică și ultima acțiune de imagine a lui Ciolacu, prezent printre călugării de la Muntele Athos. Un fapt este clar, cu cât “produsul” vândut este mai slab, cu atât și costurile de a încerca să-l faci vandabil sunt mai ridicate și șansele de a reuși sunt mai mici. Totuși, să sperăm că, în perspectiva rotativei guvernamentale, lui Marcel Ciolacu i s-a arătat în vis, acolo sus, pe Muntele Athos, SOLUȚIA, solutia bună pentru noi, românii
În componența guvernului, dintr-un total de 22 de miniștri, 9 sunt propuneri, pe hârtie, ale social-democraților. Social-democrați “pe hârtie” (știu, corect ar fi și “de hârtie”), pentru că majoritatea nu au nicio legătură cu social-democrația, adică cu lupta pentru echitate socială, susținerea valorilor și a reperelor morale. Știu, în timp ce citiți aceste rânduri vă întrebați care sunt cei 9 “magnifici” care au girat prin prezenta lor în guvernul Ciucă, cea mai slabă guvernare social-democrată de după ’89. Cârcotașii se vor grăbi să mă corecteze și să sublinieze că prim-ministrul este un liberal și nu un reprezentant al PSD (și el în aceeași situație ca subalternii săi … înregimentat politic doar pe hârtie!).
Este adevărat, Ciucă conduce doar “de iure” guvernul, guvern în care PSD a fost obligat să intre prin ordinul dat lui Ciolacu de Iohannis, conducătorul “de facto” al guvernului. Neștiința jocului politic la nivel înalt, dar și teama de dosarele penale (vechi sau noi), l-au facut pe Ciolacu să nu țină cont de așteptările și speranțele românilor, cel puțin de cele cu privire la măsurile sociale. Astfel că, acesta nu și-a impus în Programul de guvernare nicio măsură logică și de bun simț pentru a proteja populația vulnerabilă și nici capitalul autohton.
Mai mult, o dovadă în plus că acest personaj este doar jucător de ligă inferioară, este și faptul că s-a grăbit să ceară funcții cheie în guvern, sperând că iși va asigura o poziție confortabilă în sondajele populare. Din păcate pentru ei și din fericire pentru români, “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”.
Portofoliul de la Ministerul Muncii a fost luat sperând că, în lipsa cunoscută, recunoscută și resimțită în mod direct de către români, a experienței și expertizei lui Marius Budăi, soluțiile pentru creșterea pensiilor și nu numai (adică, problemele majorității electoratului propriu), vor veni de la sine sau vor cădea din cer. Portofoliile de la finanțe și transporturi, au fost râvnite (în special) pentru “influența” politică, dar și pentru “potența” financiară pe care aceste două portofolii o au în perspectiva celor patru campanii electorale din 2024. Similar situației portofoliului de la Muncă, prin lipsa pregătirii și a experienței profesionale ale celor doi titulari, Câciu și Grindeanu, “inventați” de Ciolacu din interese meschine, efectele sunt devastatoare atât pentru imaginea partidului, cât mai ales pentru întreaga societate românească: un mediu economic devastat de măsurile anti-economice, creșteri de taxe și impozite, incapacitatea de a găsi soluții pentru stăvilirea inflației și a creșterii galopante a facturilor la gaze, energie și combustibili, pierderea de fonduri europene pentru infrastructura de transport, scandaluri naționale de tipul “șpăgii de la Aeroportul Otopeni” și internaționale cum a fost Canalul Bâstroe.
Ca să nu mai vorbim de culpa evidentă a conducerii PSD care a cedat în fața unor interese de grup chiar și cu riscul de a falimenta unul dintre sectoarele strategice pentru orice țară din întreaga lume, girând cel mai slab mandat al unui ministru al Agriculturii de după ’89. Un personaj mai degrabă cu valențe specifice unui bufon decât un administrator public care ar fi trebuit să-și demonstreze experiența și eficiența managerială, măcar în al treilea mandat de ministru al agriculturii.
Din pacate, asta este realitatea, “Noul PSD” a trebuit să ne dovedească, încă o dată, faptul că, anumite personaje pot fi la fel de dăunătoare indiferent de perioada în care au trăit și/sau activat, înainte sau după ’89. Despre celelalte portofolii (apărare, cultură, economie, familie) negociate de Marcel cu omologul său Nicu (definiția perfectă pentru explicarea termenului de “omolog”) și adjudecate de PSD pentru a multumi anumite “guri” sau pentru a-i ține ocupați pe alții, mai bine nu discutăm pentru a evita să ne enervăm.
Probabil că asta a fost strategia păpușarilor care, cu mâna lui Marcel Ciolacu, și-au propus și reușit, se pare, să ducă PSD pe o pozitie similară cu cea a “prietenului” Rareș Bogdan, pozitie care în sondajele reale nu este deloc una confortabilă … chiar din contră
În perspectiva rotativei guvernamentale sper ca Marcel Ciolacu, ca șef de partid, să fi înțeles că o țară trebuie guvernată, nu doar administrată și, ținând cont de criticile constructive, să înțeleagă că #PSD #POATE și #TREBUIE să răspundă așteptărilor întregii societăți. Acest lucru se poate realiza doar cu o nouă echipă guvernamentală, una cu adevărat social-democrată. Echipă cu experiența profesională impusă de înălțimea acestor funcții și parte a unui guvern condus de un reprezentat PSD (oricare ar fi acela!) care, dincolo de logica politică unui an pre-electoral, să redea încrederea societății românești
Să sperăm că lui Marcel Ciolacu i s-a arătat în vis, acolo sus, pe Muntele Athos, #SOLUȚIA, soluția bună pentru noi, românii!”.
