Jurnalistul Cornel Nistorescu scrie, în Cotidianul, că în contextul negocierilor cu prilejul rotativei guvernamnetale se dovedeşte cât se poate de clar că „prietenia pesedisto-liberală este doar o simplă poveste de fentat cetățenii, un banc forţat şi prost”, iar toată energia celor două tabere se consumă în lupte pentru împărţirea „ciolanului”, şi nicidecum pentru a găsi soluţii la problemele tot mai mari şi tot mai grave ale societăţii româneşti.
Iată textul:
„Țara noastră este scăldată de ploi și de mizerie politică (o formă a șmecheriei în materie). Li se întîmplă și altora, dar cămașa omului necăjit de la noi este mai veche și mai peticită și îi stă mult mai aproape de piele. Zic de „mizeria politică” pentru că nu nevoile cetățenilor sunt prioritățile celor care ne conduc, ci numai interesele lor. Ocuparea posturilor din guvern primează.
Postul de ministru aduce și dreptul la decizie și semnătură pe circulația banilor publici. Altceva nu mai contează. În aceste zile, postul vînat este un criteriu de viață și de moarte.
Cea mai stranie coaliție politică își arată iar slăbiciunile. În sfîrșit, se văd nepotrivirile din acest banc forțat și prost. Prietenia (criteriu inexistent în politică) pesedisto-liberală se dovedește a fi o simplă poveste de fentat cetățenii. Jucătorii se întorc la interes. Se repetă ca la forma pentru prăjituri invocată, ca și inexistenta prietenie dintre Victor Ponta și Crin Antonescu, cea care a crăpat la prima neînțelegere.
Cînd PNL-ul a cerut comasarea alegerilor s-a ales cu un refuz categoric. Geaba s-a chinuit Alina Gorghiu să demonstreze utilitatea unei singure date în calendarul electoral. A primit o ușă în nas. Dacă propunerea comasării venea de la unul dintre virilii și bezmeticii politicieni liberali, cu siguranță s-ar fi ales cu un fel de sictir.
PSD-ul a ales varianta folositoare pentru sine, catastrofală pentru liberali. Și nu putea rata ocazia de a trage un șut prietenilor dragi pe care i-ar vedea mai degrabă într-o groapă decît într-o coaliție. Refuzul mai conține un semnal. Marcel Ciolacu se arată mai viclean decît papițoii cu ifose din PNL. Îi îngroapă tacticos. Drept dovadă, încearcă să-i lase pe liberali și fără Ministerul Transporturilor.
Circulă zvonul că PSD-ul i-ar fi consolat pe „frații” de Coaliție cu o trimitere la posturile UDMR. De ce să nu ia Dezvoltarea, altă „casierie” politică importantă?
Sunt gata să cred în acest îndemn cinic la îndestulare liberală. În primul rînd, UDMR (abonat permanent la guvernare) nu mai contează decît pentru o carte de vizită mototolită peste hotare. Aș spune că nici acolo, după neînțelegerile europene cu Viktor Orban!
Ieșirea lui Kelemen Hunor din timpul negocierilor trimite la neînțelegeri mai adînci din Coaliție. Este vorba despre incompatibilități de fond. În plus, Marcel Ciolacu se simte din ce în ce mai puternic. PNL-ul este din ce în ce mai disperat și mai incoerent, iar UDMR-ul, spre bucuria ambelor partide, își jocă seriozitatea și duplicitatea cu aceeași consecvență. Cum să nu încerce o porție mai mare din tortul puterii?
Un singur lucru nu izbutesc să-mi imaginez. Cum se vor înțelege americanii cu Marcel Ciolacu, cu Tudose, cu Paul Stănescu și cu clanul Pandele? Se dau pe mîna stîngii din România?
Și cum va negocia buzoianul cu Ursula de la Bruxelles? Sau pînă să se aplice Protocolul privind Rotativa, învîrtirea noastră politică se blochează pe undeva?”.
