Victor Ciutacu face o analiză a implicaţiilor politice după tragedia de la Crevedia. „Când avea Iohannis de dat jos un guvern, a fost nevoie să moară oameni. Când are de ținut un guvern, chiar dacă au murit IAR oameni, s-a făcut tot ce s-a putut. Și s-a acționat aproape impecabil. Cu mici și rezolvabile imperfecțiuni, ca la comuniștii adevărați pe vremuri. Vorba aia, unii s-au străduit mai mult, alții mai puțin. Măcar primii la strădanie ar trebui decorați. Eventual în ziua înmormântării victimelor de la Crevedia, a spus Ciutacu, potrivit romaniatv.net.
Când trebuia belit Ponta, era un capăt de țară că n-avem spital de mari arși. Când e de absolvit de vină un întreg sistem inept și inert și de acoperit intangibilul Arafat, mutat între timp în tabăra băieților buni, sfinxul agent constatator concluzionează sec că s-a promis cam mult după momentul tragediei de la Colectiv. Tragedie și tragedie, și-n viață, ca-n moarte, chestie de noroc și de ghinion. Sunt morți și morți, sunt răniți și răniți, sunt arși și arși”, a spus Victor Ciutacu, în direct la România TV.
„Azi s-au descoperit subit valențele anchetelor interne și penale, laolaltă cu prezumția de nevinovăție. Pe vremea Colectivului nu erau nici obligatorii și nici măcar necesare. Te uiți la televizor și, dacă ai nervi să-l asculți până la capăt, te apucă un acut sentiment de scârbă. Îți vine să vomiți. Vezi un individ bronzat, odihnit, cu ridurile întinse și vopsit pe la vârfuri, apărut de niciunde după o lună de (nici măcar îngrijorătoare) absență, care îți spune de la obraz că-s cam multe tragedii. În țara unde e EL președinte, unde EL are totul, de la structurile de forță la cele guvernamentale și cele administrative. Și că trebuie să te apuci de muncă”, mai spune Victor Ciutacu.
„După 9 ani de mandat, AL LUI! În definitiv, vorba aia fatalistă cu meritatul sorții e al dracului de actuală. Omul înalt n-a venit din stratosferă, teleportat la Cotroceni la adăpostul întunericului. Este, până la urmă, rodul zbaterii electorale și al mobilizării psihotice al jumătății determinante a poporului care acum se întreabă cu ce a greșit să-l suporte. Cu votul, zice mintea mea în gândul ei… „, conchide Victor Ciutacu.
