„Dacă poate exista ceva mai scârbos decât războiul, ei bine, atunci răspunsul e propaganda războiului, indiferent în beneficiul cui funcționează. Dusă (credeam noi) pe cele mai înalte culmi pe durata conflictului militar Rusia-Ucraina, până și propaganda s-a reinventat și se perfecționează. Ce se întâmplă acum, atât în televiziuni, cât și pe rețelele sociale sau pe șițe-uri, depășește orice limită a acceptabilului, oricât de jos ți-ai seta-o”, a declarat Victor Ciutacu, la România TV. referindu-se la războiul din Israel, scrie cotidianul.ro.
„Bunăoară, în epoca tehnologiei de vârf și a inteligenței artificiale (sau chiar din cauza lor), nu poți avea nici o garanție, spre exemplu, privind identitatea taberei care a fost la un pas să măture spitalul creștin din Gaza și nici asupra numărului victimelor. Cu toate acestea, informația s-a propagat cu viteza luminii din lansatoarele mediatice virtuale ale hamașilor, care au punctat bine într-un moment complicat, nu ale evreilor, care au trecut drept criminali în serie vreo câteva zile. Ca să nu rămână mai prejos pe vastul și paralelul front al propagandei, armata israeliană a contraatacat și ea, chemând corespondenții de război într-un buncăr, unde să le arate în clar ororile comise de vrăjmașii palestinieni”, mai spune Victor Ciutacu.
„Noțiunea de adevăr a ajuns total dezgolită de conținut, fiecare dintre cele două tabere își clamează și propagă propriile realități. La fel de dezgolită a ajuns și noțiunea de presă și, în particular, cea de corespondent de război. Pentru că media, la fel ca și în cazul invaziei Ucrainei, și-a uitat definitiv menirea de a informa. Dincolo de faptul că trimișii în Israel au deja tendința de a fi ei vedetele momentului, ceea ce e grețos, absolut tot ce e dislocat acum în Israel e fix pe parteneriat media. Unii țin instituțional cu Israelul, ceilalți țin la fel de instituțional cu Palestina. Și o fac abdicând de la baticul meseriei. Nu mai există pic de echilibru, nuanțele au dispărut și ele. E un soi de Dinamo-Steaua. Care, însă, se joacă pe sânge, pe vieți, pe tragedii de familie, chiar și pe istorie. Și pe care, bineînțeles, o vor scrie tot câștigătorii…”, conchide Ciutacu.
