„Tot aud pe aici : “ne-am săturat de vorbe, vrem fapte”. E un clișeu nu doar greșit, ci și extrem de periculos. Să încep cu asta: faptele pot fi bune și vizibile sau, după caz, maligne și absconse. În totalitarism și tiranie, faptele sunt vizibile și violente. De regulă, faptele liderilor autoritari sunt “binele cu forța”, sunt măsurile anti-democratice și liberticide “pentru siguranța voastră”. De exemplu, frumos renovatele clădiri din centrul orașului Oradea sunt rezultatul unei fapte: ori renovezi, ori plătești taxă locală de 500%. Metroul Bucureștean aproape că a pus la pământ Palatul Justiției. Casa Poporului a ras de pe suprafața pământului cartierul Uranus. Inclusiv bisericile de acolo”, scrie, pe Facebook, avocatul Gheorghe Piperea.
„Fapte au comis și Hitler, Stalin și Ceaușescu, dar și Ursula von der Leyen, Draghi sau Iohannis, în plandemie. În timp ce ne închideau în case, acești oameni ai faptelor, iar nu al vorbelor, ne recomandau să ne spălăm des pe mâini, și ne obligau să ne supunem paznicului de la mall ca să ne ia temperatura și să ne injectăm cu experimente nebunești care eșuaseră de fiecare dată în ultimii 20 de ani. Azi, când vorbim, avem alte două exemple de “fapte”: ca să îi înfrângă pe mercenarii lui Poutine, europenilor li s-a recomandat să se spele rar (sau deloc) pe mâini și să facă duș câte 2-3 odată, ca la pușcărie; ca să salveze planeta de la catastroficul codoi, europenilor li s-au dat recomandări (ordine care se identifică drept opțiuni/facultăți) să elimine treptat carnea din alimentație și să consume produse din plante modificate genetic.
Iohannis e un fenomen de tăcere. E ca un ficus/dulap care comite, din când în când, fapte. Cum ar fi călătoriile dese, pline de tăceri.
Și știți ce?
Vorbele celor care au dubii în legătură cu aceste fapte sau care se opun restrângerii tot mai accentuate a libertății și rațiunii sunt interzise, pe motiv de dezinformare și conspiraționism. Exact ca în fascism și comunism. UE devine, pe zi ce trece un fel trans de al patrulea reich sau de uniune sovietică.
Oricum, aceste vorbe dizidente sunt acoperite de vacarmul teoriilor științifice demențiale care tind la mutarea norilor sau a munților ori a genurilor. Plus, desigur, de filozofiile corecte politice menite a trezi (woke) întru anularea culturii, a demolării lumii actuale și a reconstrucției sale “mai bune” (build back better).
Aș zice că avem nevoie de vorbe, de mult mai multe vorbe decât lumea a avut vreodată nevoie, tocmai pentru a nu ne pierde rațiunea și memoria.
În condițiile lumii de azi, „vorba” este „faptă”, pentru că,
-pe de o parte, supușii din fire și temătorii au șansa de a afla adevărul care poate îi va face liberi (bine, eu mă cam îndoiesc, pentru că sunt rari oamenii care își asumă consecința libertății, adică, responsabilitatea) iar, pe de altă parte,
– puterea totalitară află că există opoziție și răzmeriță, reacționând din ce în ce mai irațional și, deci, dându-și în vileag natura intrinsec malignă.
În altă ordine de idei, cei care au vorbit în plandemie și vorbesc și acum (cu curajul pe care voi, ceilalți, nu vi l-ați asumat) au făcut și fac imens de multe lucruri, au trecut la fapte de mult și în mod consistent.
Faptul că nu vedeți voi ce se întâmplă este pentru că totul e cenzurat și, sincer, e și din vina voastră, căci nu faceți decât să comentați, din când în când, de pe margine și uneori să vă lamentați, fix atunci când ați fi putut să contribuiți la demantelarea controligarhiei totalitare de azi.
De exemplu, ați fi putut să faceți zeci de mii de acțiuni în justiție contra lui Arahat, dar ați preferat să nu…
Așa că, mă dezinteresez de aceste opinii docte, de gen „vorbă multă, sărăcia omului”.
Câteodată este nevoie de vorbă, de multă vorbă. Și de reflecție.
Nu uitați că lumea a fost făcută din Vorbă, adică prin Cuvânt”, scrie Piperea.
