„Potrivit surselor mele, ANPC a trimis niște întrebări distribuitorilor vakseenului plandemiei, pentru a verifica în ce măsură contractele de achiziție, considerate deja ilegale de către DNA (în dosarul abuzului în serviciu cu un prejudiciu de un miliard de euro), se încadrează ca practici comerciale incorecte sau ca vânzări de produse cu defecte”, scrie, pe Facebook, avocatul Gheorghe Piperea.
„Precizez că, în forma sa actuală, Legea nr.363/2007 permite atât sancționarea comerciantului vinovat cu amenzi de până la 4% din cifra de afaceri și cu suspendarea sau închiderea activității, cât și anularea contractelor și obligarea la restituirea plăților primite în baza acestora, plăți care devin, retroactiv, nedatorate.
Precizez, de asemenea, că toți consumatorii afectați de administrarea vakseenului, fie pentru că acesta nu a fost eficient, fie pentru că a cauzat daune sănătății sau vieții consumatorilor, pot cere despăgubiri, în baza Legii nr. 240/2004.
Despăgubiri pot cere și cei care, într-un fel sau altul, au fost afectați de obligativitatea de facto a vakseenării.
Răspunsurile oferite de Pfizer România sunt nelămuritoare, iar pe alocuri, disprețuitoare. Dar ele conțin și niște informații importante, precum și niște adevăruri neștiute de către publicul larg.
Voila:
1. Pfizer România nu este producătorul vakseenului, ci doar distribuitorul acestuia în România. Intenția, oarecum naivă, a acestui răspuns (care se repetă de vreo 10 ori) este de a demonstra că filiala din România a Pfizer nu are nicio răspundere, fiind un fel de îngeraș diafan (care nu sponsorizează medici, profesori sau parlamentari pentru a-și crește vânzările de medicamente, pe seama „nevoii” tot mai mari a pacientului român, care nu este niciodată sănătos, ci doar asimptomatic sau, după caz, încă nedus la medic).
Atât Legea nr.240/2004, cât și Codul consumului includ în categoria celor responsabili de defectele produsului și, respectiv, de riscurile imprevizibile ale acestuia, distribuitorul și importatorul produsului.
Mai mult chiar, Pfizer România spune că este reprezentant în România al Pfizer Inc. Ca reprezentant, mutatis mutandis, are aceleași obligații ca și producătorul.
Notă importantă: Pfizer România spune că a anunțat autoritatea medicamentului de reacții adverse și că, ulterior, nu mai avea nimic de făcut.
În afară de faptul că lipsa avertismetelor necesare din partea autorității este o problemă majoră în sine, afirmația Pfizer România este greșită.
Conform Codul consumului, comerciantul are nu numai obligația de a anunța autoritatea, ci și obligația de a anunța publicul și de a retrage produsul de pe piață.
Iată reperele legislative:
Potrivit art. 15 din Codul consumului:
„În cazul în care operatorii economici iau cunoştinţă, la o dată ulterioară punerii pe piaţă a produselor comercializate, despre existenţa unor pericole care, la momentul punerii pe piaţă nu puteau fi cunoscute, trebuie să anunţe, fără întârziere, autorităţile competente şi să facă aceste informaţii publice”.
Așa cum rezultă din art. 16 din Codul consumului:
„În cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producătorii şi/sau distribuitorii au obligaţia de a le retrage de pe piaţă, de a le înlocui sau de a le repara, iar în situaţia în care aceste măsuri nu pot fi făcute într-o perioadă rezonabilă de timp, stabilită de comun acord între vânzător şi consumator şi fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, consumatorul trebuie să fie compensat în mod corespunzător”.
În conformitate cu art. 48 din Codul consumului, „consumatorii trebuie să fie informaţi despre riscurile la care sunt supuşi prin folosirea normală sau previzibilă a bunurilor”.
Mai mult chiar, DNA spune (în dosarul miliardului de euro pagubă) că produsul nu era eficient, deci nu era conform.
Or, așa cum rezultă din art. 17 din Codul consumului, „în cazul lipsei conformităţii, astfel cum este prevăzut în actele normative în domeniul conformităţii produselor, constatate de consumator, acesta are dreptul de a solicita vânzătorului, ca măsură reparatorie, repararea sau înlocuirea produselor, în fiecare caz fără plată, cu excepţia cazului în care această solicitare este imposibilă sau disproporţionată”.
2. În altă ordine de idei, Pfizer România spune că lor nu li se aplică nici Legea nr.363/2007, pentru că produsul lor a fost autorizat de autorități.
Nu există nicio bază legală pentru o asemenea „apărare”. Practicile comerciale incorecte se pot sancționa indiferent dacă sunt sau nu autorizate prealabil. Faptul că există reglementări speciale sau complementare în domeniul sănătății nu apară de răspundere, ci agravează răspunderea producătorilor, importatorilor și distribuitorilor de medicamente care au practici comerciale incorecte.
În orice caz, faptul că există mai multe litigii între Pfizer și Moderna în legătură cu patentul asupra formulei/procedurii (ARNm) este un indiciu că s-a pus pe piață un produs neconform, diferit de cel autorizat. Or, aceasta este una dintre cele mai grave practici comerciale incorecte.
3. Pfizer România spune că nu Pfizer este titularul autorizației de punere pe piață, ci BionTech.
Foarte, foarte tare asta.
Cum se face, totuși, că producția și distribuția au fost la Pfizer?
Ce anume s-a achizițonat centralizat, după diktatul Ursulei von der Leyen: vakseenul autorizat celor de la BionTech sau ceva similar, dar diferit, produs de Pfizer?
De vreme ce autorizația a fost acordată BionTech, iar nu Pfizer Inc., s-ar fi impus ca Pfizer România să ceară și să obțină de la autoritatea română a medicamentului autorizație de punere pe piața din România a vakseenului. Or, acest lucru nu s-a întâmplat.
Am cerut, în urmă cu doi ani, autorității române a medicamentului, să ne spună dacă acest vakseen a fost sau nu autorizat pentru România de către autoritatea din România.
Răspunsul a fost că nu era nevoie de așa ceva, pentru că exista deja autorizație europeană de punere pe piață.
Repet, însă: această autorizație este pentru BionTech, iar nu pentru Pfizer.
4. Rolul pe care și-l declară Pfizer România este și mai ambiguu atunci când declară că, pe lângă calitatea de reprezentant în România al Pfizer Inc. și de distribuitor al vakseenului, a avut și calitatea de entitate „implicată în colectarea plăților efectuate de Ministerul Sănătății”.
Dacă este așa, este foarte probabil că Pfizer România a avut sau are un rol important în negocierea și execuția achiziției suplimentare și inutile de 53 de milioane de doze, indicată de DNA ca fiind nelegală. De aici concluzia că ar putea fi acuzată de instigare, complicitate, favorizare etc.
De altfel, în răspunsul său dat întrebărilor ANPC, Pfizer se contrazice (probabil neintenționat), ceea ce poate ridica inclusiv probleme de ordin penal.
La pagina 2 din documentul special alocat răspunsurilor la întrebările ANPC, Pfizer România spune că are calitatea de reprezentant al titularului autorizației de punere pe piață. În schimb, la pagina 2 din mesajul către ANPC, la care este atașat documentul cu răspunsurile, se face afirmația că deținătorul autorizației de punere pe piață este BionTech Manufacturing GmbH. Or, aceste două afirmații contradictorii nu pot fi adevărate în același timp.
Revin curând cu amănunte referitoare la caz, mai ales că este destul de clar că urmează o sancțiune pentru refuz de răspuns și, probabil, pentru practici comerciale incorecte.
Până atunci, reamintesc că acest contract poate fi atacat în instanță de consumatori, în procese colective, pentru a obține anularea și, suplimentar, daune.
Pentru o cât mai mare extensie a informației, nu vă sfiiți să dați SHARE”, scrie Piperea.
