Pe 21 decembrie se împlinesc 34 de ani de la evenimentele de la București care au dus, în final, la căderea regimului Ceaușescu.
Pe 21 decembrie, dimineața, Nicolae Ceaușescu ia decizia finală de a se organiza un miting în Piața Palatului (Piața Revoluției de azi) pentru a obține sprijinul popular pentru deciziile sale din zilele anterioare și a denunța, exact cum a făcut și în 1968, o invazie asupra României.
Mai mult, Ceaușescu urma să anunțe și o mărirea salariului minim, dar și creșterea alocației pentru copii, a pensiilor dar și ajutorul social. Mitingul a început cu discursul reprezentanților muncitorilor, apoi primarul Bucureștilor, Barbu Petrescu, i-a dat cuvântul lui Nicolae Ceaușescu. De remarcat este faptul că în intervalul de la startul mitingului și până la cel în care a vorbit Nicolae Ceaușescu, (între 12:00 și 12:30), nu s-a înregistrat niciun incident.
Mitingul din 21 decembrie 1989 din Piaţa Palatului, în faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR), la care a luat cuvântul Nicolae Ceauşescu, a fost transmis în direct la radio şi la televiziune, scrie Agerpres.
După miting, mulţimea se revarsă spre străzile laterale. Grupurile de protestatari se regrupează în zonele centrale ale oraşului – Piaţa Romană, Sala Dalles, Universitate – scandând ”Ieri la Timişoara, mâine-n toată ţara!”, ”Jos dictatura!”, ”Jos comunismul!”, ”Libertate!”. În cursul nopţii de 21 spre 22 decembrie 1989 se trage în demonstranţi şi se degajează baricada de la Intercontinental cu ajutorul blindatelor. Tinerii, cei mai mulţi cu vârste între 18-25 de ani, au constituit majoritatea demonstranţilor din după-amiaza şi noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 din Bucureşti. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)
”Un incident despre care s-a vorbit mult a fost incendierea baricadei construite de-a curmezişul Bulevardului Bălcescu. Transportoare blindate, acoperite de nori de gaze lacrimogene şi focuri de armă au avansat pentru a dărâma baricada, iar unul dintre vehicule a luat foc înainte ca misiunea să fie îndeplinită cu succes. Pe la ora 3.00 atmosfera de pe străzi s-a calmat. În zonă au fost aduse echipe de la salubritate care să şteargă lozincile ce fuseseră scrise pe ziduri şi să îndepărteze resturile rămase după confruntări. Bilanţul nopţii: 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 arestaţi” (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies, apărută în versiune românească la Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).
Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni.
”Revoluţia din Bucureşti a avut un tipar extrem de asemănător cu cea din Timişoara. În după-amiaza şi noaptea lui 21 decembrie, protestele de stradă dezorganizate, la care au luat parte mai ales tineri, au fost zdrobite fără milă de autorităţi. Zgomotul împuşcăturilor s-a răspândit în oraş, iar ştirile despre violenţele de pe stradă s-au transmis cu repeziciune prin telefon. Când demonstranţii care fugeau s-au întâlnit cu muncitorii care ieşeau din schimbul de noapte, a început să iasă la iveală o mânie adâncă. (…) La primele ore ale dimineţii următoare, situaţia era descrisă drept calmă, transportul urban de călători funcţiona şi magazinele erau deschise. Treptat însă, au început să se strângă grupuri de demonstranţi. (…)” (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies).
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 muncitorii de pe marile platforme industriale din Bucureşti întrerup lucrul şi se îndreaptă încolonaţi spre sediul Comitetului Central al PCR, protestând vehement împotriva represiunii sângeroase de la Timişoara şi Bucureşti şi cerând demisia lui Nicolae Ceauşescu. Prezenţa masivă a muncitorilor din Capitală a fost un factor important în răsturnarea regimului comunist din România. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003)
După dispersarea demonstranţilor în cursul nopţii de 21/22 decembrie 1989, dispunerea trupelor a fost schimbată în dimineaţa zilei de 22 decembrie, cele mai mari concentrări fiind mutate în imediata vecinătate a clădirii Comitetului Central. Mulţimile au continuat să se deplaseze către centru, adesea copleşind unităţile militare care le ieşeau în cale. Ulterior, soldaţii au rupt rândurile şi au început să fraternizeze cu mulţimea. (Cartea ”Revoluţia română din decembrie 1989”, autor Peter Siani-Davies)
”Fuga cuplului prezidenţial a marcat, de fapt, sfârşitul regimului comunist condus de Ceauşescu” (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Mulţimea a pătruns în sediul Comitetului Central al PCR. Forţele de ordine au pactizat cu manifestanţii care, aproape în acelaşi timp, ocupă sediile Televiziunii şi Radiodifuziunii.
