„Cine și-a închipuit că anul electoral 2024 va fi plimbare printre lalele s-a înșelat amarnic. Mai rar așa debut în forță, cu protestele fermierilor și transportatorilor care zguduie țara cînd abia se dusese pe gît ultima urmă de sarma a sărbătorilor. O lebădă neagră care ar putea fi fatală guvernării Ciolacu și care riscă să dea peste cap multe prognoze pentru alegeri”, scrie jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob pe site-ul canal33.ro.
„Miercuri a izbucnit revolta transportatorilor și a fermierilor, care au descins cu sute de camioane peste București, dar și peste alte orașe din țară. Șosele și vămi blocate, bariere la intrările în Capitală, ceva nemaivăzut de foarte multă vreme.
Și, destul de ciudat, guvernanții au părut relaxați, ba chiar sfidători în prima etapă a protestelor.
Inconștiență?
Vineri, are loc, în fine, primirea revoltaților la primul-ministru Ciolacu. Nu se rezolvă nimic, iar premierul pare chiar sfidător. Ni se transmite oficial că luni se vor constitui la guvern niște ”grupuri de lucru” care să înceapă analizarea revendicărilor, marți se reunesc din nou, bla-bla-bla. Într-un cuvînt, Ciolacu transmite nației că-l doare relativ puțin în cot de proteste.
În noaptea de vineri spre sîmbătă ceva grav se întîmplă, însă. Suficient de grav pentru ca sîmbătă, la prînz, să vină brusc un comunicat de la guvern cu un nou calendar al discuțiilor cu protestatarii: la 12 la Agricultură, la 13 la Transporturi, apoi Finanțe și ASF. Oamenii din ministere sunt aduși de acasă în regim de maximă urgență.
Nimeni nu explică misterioasa și fierbintea răzgîndire, dar nici nu e greu de dedus. Dimineața, rapoartele serviciilor de pe masa guvernanților indicau să treaba e mai groasă decît se credea.
La Agricultură se ajunge la înțelegeri parțiale, dar revoltații anunță continuarea protestelor, la Transporturi, Grindeanu îi așteaptă zadarnic și e nevoie de o reprogramare la orele 18, care are loc și se fac anumite înțelegeri, dar și ele insuficiente. La ASF nu se face niciun progres.
De la o oră la alta protestele se extind în toată țara. Se iese în stradă și în Piața Constituției. Stupefiant, televiziunile de știri nu acoperă subiectul decît sporadic, cu excepția Digi24. Un post TV transmite generos de la un miting pro-palestinian de la București, în schimb. Se aruncă fumigene în presă cu prezența steagurilor rusești la manifestanți, un fake ordinar, se răspîndește că protestatarii ar fi avut revendicări aberante, gen benzină gratis etc. Duduie, însă, rețelele sociale, în frunte cu TikTok, care dau tot ce ascunde presa mainstream.
Se simte în aer puternic mirosul fricii.
A fricii guvernanților.
Ciolacu, Grindeanu & comp încep să înțeleagă că piesa în derulare e foarte gravă.
Surprinde, în schimb, liniștea liberalilor.
Revendicările fermierilor și ale transportatorilor sunt multe și bine determinate. Nu e o nemulțumire față de o anume decizie guvernamentală, ci probleme diverse acumulate în timp și ignorate de autorități.
Ale agricultorilor, spre exemplu, vizează subvențiile APIA, diverse compensări financiare, inclusiv pentru pagubele imense produse de importurile ucrainene, se solicită ajutor de stat, conform cadrului adoptat de CE care permite ca statele membre să acorde până la 280.000 euro/fermă şi până la 2,5 milioane euro/IMM din industria agroalimentară. Se solicită subvenţii per tonă, linii de creditare avantajoase, lansarea operaţională a Creditului Agricol şi Creditul Fermierului. Și multe altele.
Transportatorii la rîndul lor vor stabilirea unor culoare dedicate la frontiere și în Portul Constanța care să permită doar tranzitarea autocamioanelor din statele membre ale UE, ieftinirea asigurărilor, reglementări în domeniul rovinietei, al greutății camioanelor, stabilirea unor limite pentru autocamioanele care transportă cereale etc.
În cazul ambelor categorii profesionale se observă un numitor comun: Ucraina. Statul care prin exporturile sale spre Europa a dat peste cap și transporturile și agricultura în multe țări ale UE.
La Berlin, guvernul Scholz stă într-un fir de păr din cauza grevei cu tractoare și combine a fermierilor furioși de tăierea subvențiilor guvernamentale, în Polonia granițele cu Ucraina sunt blocate de transportatori la fel de furioși, care denunță concurența cerealelor și a companiilor de transport ucrainene.
În ultimele zile, șase mari sindicate agricole europene au făcut o solicitare către CE, cerînd ca Bruxellesul să limiteze importul de produse ucrainene, până la o interdicție completă inclusiv, „pentru a nu pune în pericol supraviețuirea producătorilor europeni”. Sindicatele cer și introducerea unor mecanisme care să determine destinația produselor ucrainene și să se asigure că acestea ajung acolo.
Frămîntările produse de Ucraina nu au loc, deci, doar în țara noastră, ceea ce face ca protestele fermierilor și ale agricultorilor autohtoni să aibă și sens, și susținere.
E greu să le dezumfli cu atitudini sfidătoare, negocieri fără substanță, dezinformări și blocaj media.
Guvernul Ciolacu se află în cel mai greu moment al său. Dacă se ține tare, evenimentele pot degenera, mai ales că protestele cu mecanizate sunt, de regulă, cele mai periculoase. Dacă cedează, se deschide automat drum către protestele altor categorii socio-profesionale.
Marcel Ciolacu lasă impresia că e depășit de situație. Extrem de vocal în general, de data asta a amuțit. Epoca deplasărilor la tot felul de tăieri festive de panglici și panglicuțe s-a terminat.
Vine scadența, vine marele tăvălug. Ultimii 2-3 ani au dus la acumularea unei imense cantități de gunoi sub preșul econoniei românești, iar acum se impune ”curățenia”, fix într-un an electoral.
O curățenie pe care am paria că actualul guvern nu are capacitatea să o facă.
Sfîrșitul epocii Ciolacu?
Deloc exclus.
Am mai avut un guvern dărîmat de proteste într-un ianuarie de an electoral, iar în toamnă au cîștigat zdrobitor adversarii. Cine știe, poate căderea guvernului Ciolacu ar fi și șansa de salvare a dreptei, în următoarele alegeri, ceea ce ar explica și liniștea de acum din PNL”, scrie jurnalistul.
