„Bunul meu amic Tavi Hoandră încă mai crede că ne vom reveni. Încrederea lui nezdruncinată este că există, undeva, în adâncul societății românești, o masă critică nealterată, alcătuită din cetățeni arhetipali, dominați de bun-simț și de simț al răspunderii, greu spre imposibil de contaminat cu ideologii genderiste sau woke, iubitori de libertate și capabili de lovituri năucitoare atunci când cuțitul ajunge la os. În timp, am constatat că teoria lui se sprijină mai ales pe refuzul de a admite că lumea românească a ajuns, la fel ca întreaga lume occidentală, o pastă cleioasă și uniformizată în care s-au amestecat conformism, supunere, frică, egoism și o doză mare de prostie. Tavi tot mai crede că românul dispune de niște rezerve ascunse de șiretenie prin care va reuși să supraviețuiască tuturor experimentelor care au transformat lumea de azi într-un laborator unde se testează rezistența la rupere a tuturor ancorelor care țineau ”lumea veche” în firea ei: familia tradițională alcătuită din bărbat și din femeie, frica de Dumnezeu, sfiala față de părinți și de profesori, dragostea pentru țară, iubirea față de aproapele”, scrie, pe site-ul canal 33.ro, jurnalistul Robert Turcescu.
„Aș vrea să aibă dreptate. Admitem amândoi că e o rușine să vezi cum arată azi obrazul liderilor politici, mai ales după ce și-au lins reciproc și în văzul întregii națiuni, flegmele aruncate nu demult, de la stânga la dreapta și viceversa. Dar cine suntem noi?! Și, mai ales, câți suntem? Foarte puțini, prea puțini.
Generații întregi deja, nu mai au nicio tresărire la încălcarea drepturilor și libertăților individuale, darămite la violarea democrației. Indivizii crescuți ca puii de găină, în camere strâmte, iluminate artificial, unde experimentează bucuriile lumilor virtuale hrănindu-se intelectual cu pixeli din jgheabul ecranului de computer și alimentându-se la propriu din pachetele aduse de curieri în pragul ușii, n-au pentru ce să lupte. Marea lor teamă e să nu cadă curentul, să nu se întrerupă net-ul sau să nu întârzie curierul cu termenul de livrare. Atât și nimic mai mult. Ciucă și Ciolacu pot să comaseze și soarele cu luna, iar Iohannis să se proclame împăratul României, nu contează, nu-i interesează. Ei fac parte din românii care au ales să se informeze doar din surse oficiale. Sunt părinții adolescenților care plâng când îi scoți afară din casă și-i iei din fața ecranelor. Sunt generația inertă, mamă-tată-fiu-fiică, preocupată de toate temele marginale și veșnic prinsă cu tema nefăcută atunci când e vorba de situații care ar necesita solidaritate și chiar un pic de revoltă.
Inerții nu tresar când văd inepții. Repetenții, loazele și mediocrii și-au făcut loc sus, tot mai sus, încântați să constate că nu mai există filtre, bariere sau anticorpi. Cu un rânjet satisfăcut s-au autoproclamat ”bărbați de stat”, și-au asumat roluri mesianice și au schimbat regulile competiției politice de tip Putere-Opoziție, într-o mascaradă jalnică și puturoasă, după chipul și asemănarea celui mai înalt în grad dintre ei. Într-o astfel de hazna, chiar și cel mai optimist căutător de speranță e nevoit să-și abandoneze misiunea. E ceva rău, cum s-ar zice.
Inerții și inepții. Noul binom care a pus stăpânire pe România, îi spun bunului meu prieten Tavi Hoandră. Și el oftează, dar încă mai crede că poate nu am dreptate”, scrie Turcescu.
