„Un confrate din presă mi-a scris ieri despre comportamentul tembel pe care îl avem noi, românii, în urma aflării marii vești că am câștigat procesul Roșia Montană, aducându-mi aminte de titlul cărții mele de acum 15 ani, numită „Un ospiciu numit România”. Adică în loc să ne bucurăm că ni s-a făcut dreptate, la noi se caută abia acum vinovații istorici, respectiv profitorii actuali în urma unui probabil joc speculativ pe bursă, așteptând de acum alte jocuri subterane în urma cărora chiar ni se va lua aurul, peste trei luni probabil, când expiră licența de exploatare. Amicul meu are și el dreptate, dar doar în ceea ce privește forma de manifestare în fața unei victorii, pentru că în rest, din păcate, totul e valabil și posibil. Nu mai reiau acuzele dovedite contra unora ca Băsescu, Ponta, Cioloș, alții. Le-a expus aici mai ales SRS, ce a studiat potlogăria internațională ce vizează aurul românesc în ultimii peste 20 de ani”, scrie, pe solidnews.ro, analistul politic Cozmin Guşă.
„Au fost de toate, de la decizii de stat ilegale, la manipularea bursei ce a adus unora câștiguri de miliarde de dolari și acum vă explic de ce prezumțiile de joc mizerabil și acum și în viitor stau în picioare. Aurul, argintul și celelalte resurse de la Roșia Montană au fost măsurate ca valorând circa 20 de miliarde de dolari, cel puțin și doar la modul intrinsec, nu punem aici și capitalizarea bursieră. De peste 25 de ani, pentru acapararea lor s-au bătut 2 miliardari ai lumii, anume George Soros și Benny Steinmetz. E de notorietate că cei doi reprezintă două entități de intelligence diferite, CIA, respectiv Mossad. N-au putut pune mâna pe zăcăminte ca să le exploateze (e posibil nici să nu fi dorit, să fi dorit doar cotarea la bursă și câștiguri bursiere) și, ca urmare, totul a fost trecut în patrimoniul UNESCO, în conservare, deci meciul fiind, practic, amânat până când una dintre părți va fi în stare ca să se impună, respectiv la expirarea licenței de exploatare de peste trei luni statul român să înceapă o nouă licitație. Vă reamintesc că România, ca și în cazul petrolului și gazelor, este una dintre foarte puținele țări euroatlantice ce are resurse tangibile de aur și metale rare la Roșia Montană, toate acestea având importanță strategică deosebită în noul joc geo-economic impus de către BRICS, respectiv de către Rusia și China. Și atunci, prieteni goldiști, cum să fim naivi să credem că niște avocați, poate harnici și responsabili, ne-ar fi putut salva doar ei de la posibila decizie de plată a miliardelor?
Anca Alexandrescu a venit ieri cu ipoteza fezabilă că aceeași rețea Soros, ce a dovedit că influențează deciziile justiției internaționale, dar mai ales în SUA, ar fi dictat acest deznodământ prin mijloace specifice CIA. Cine crede că marea justiție merge altfel în America decât în România e naiv, așadar. Mai mult, cei mai îngrijorați din SUA erau puternicii vânzători de armament, complexul militar industrial, ce știau că, dacă România va plăti daune de multe miliarde celor de la Gabriel Resources, nu va mai putea să le plătească și lor armamentul contractat deja de către alde Iohannis și ai săi. Ei bine, acestea fiind spuse, devine limpede că abia de acum înainte vom avea ce investiga și scrie despre viitorul aurului, argintului și metalelor rare de la Roșia Montană. Ce a mai fost la noi? A fost o eroificare naivă și prostească a avocaților, ce mi-a amintit de evenimentul similar când țara românească i se închina lui Bogdan Aurescu, ăla micu’ cu trabucu’, dacă vă aduceți aminte, atunci când tot pe mâna americanilor și tot cu sprijinul lor subteran am câștigat litigiul cu Ucraina referitor la platoul continental – cunoașteți povestea cu Insula Șerpilor -dar nu în baza dreptății am câștigat atunci, ci în baza intereselor geopolitice americane, după cum vedem bine astăzi cu ocazia războiului ucrainean. Diferența este că acum e și cu bani mulți, mult aur, mult argint, multe metale rare, valoare mare de cotație bursieră, deci, prieteni, puneți-vă centurile de siguranță în perioada următoare legat de acest subiect, dar luați și pastile antivomitive”, scrie Guşă.
