„– Acu-acu sau mîine dimineață! Cel tîrziu poimîine vom anunța candidatul!
„O scrisoare pierdută” are doza de candoare, satiră și de umor, dar și de ilustrată îngălbenită a politcii din vremea lui Caragiale. Acum, desemnarea candidatului la Primăria Capitalei este o probă de neputință și o încercare absurdă de a rezolva interesele și orgoliile ambelor tabere. Două cete inamice au renunțat la luptă și se screm să se împace, căutînd un om care să încrucișeze lipsurile și necazurile pensionarilor cu rapacitatea liberalilor inculți și obraznici, nebuni după bani. De săptămîni bune, asistăm la un fel experiență unică”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Ciucă și Ciolacu, asistați de Iohannis, caută cu lumînarea un cetățean român care să poată înfrăți spiritul economicos și temător al bunicuței sărace cu dezinvoltura miliardarilor americani.
Ne tot amînă de pe o zi pe alta, dintr-o săptămînă pe următoarele. Cîteva minți cu două doage rupte și trei lipsă se chinuie să găsească un personaj care să fie pe placul ambelor părți. Sau să-l inventeze într-o ședință.
Şi încheie anunțul cu aceleași promisiuni:
-Mai facem un sondaj, mai măsurăm un crai, mai încercăm un Bulă, mai negociem în Coaliție!
Așa moment caraghios pentru efortul celor două partide de a naște un soi de hermafroditism politic n-am mai văzut niciodată în așa-zisa noastră democrație.
Ce rezultă din aceste strădanii? Din încrucișarea cîinelui cu lupul a apărut coiotul. Din dragostea între o iapă și un măgar s-a născut nevinovatul și blîndul catîr. Din împerecherea unui armăsar cu o măgăriță a ieșit bardoul. Bardoul n-are nici forța calului și nici robustețea măgarului. Este un animal steril, un fel de fundătură biologică. Cam aici s-ar duce și produsul politic rezultat din apropierea între două partide incompatibile.
Ce-ar putea rezulta din încrucișarea între socialiști și liberali? Pe moment, ea pare imposibilă. De dragul puterii, nu-i exclus să rezulte un partid unic, fără culoare dar dominat de morbul puterii. Asta încearcă Ciucă și Ciolacu sub supravegherea politologului-profesoraș de fizică, Klaus Iohannis.
S-ar putea să rezulte o încercare măgărească de a păcăli ambele tabere. Şi pe oamenii de stînga, și pe cei de dreapta, care vor să se descurce pe cont propriu.
O alianță între pesediști și liberali presupune nașterea unui animal politic neobișnuit, unul drag nevoiașilor și folositor liberalilor nehaliți,care nu se mai satură de contracte.
Adică o arătare care nu există!
Amînarea exagerată a numelui celui desemnat să fie candidatul comun a pus nervii alegătorilor la o probă complicată. Așteaptă sau înjură? Mai cred că PSD și PNL pot scoate din pălărie un nume care să le salveze obrazul și să le aducă victoria în alegeri? Sau bucureștenii sunt amăgiți că această înfrățire a rîmei cu sîrma ghimpată poate lansa un salvator pentru Capitală.
După părerea mea, dorința lui Ciolacu de a scăpa de Firea și a lui Ciucă de a avea și el un om la Primăria Capitalei, de a avea și guvernarea și președinția a dus ambele partide în cea mai caraghioasă situație posibilă.
Şi ca să nu rămînă cu mîna goală, Ciolacu, un pokerist politic de cartier, a început să joace și pe mîna lui Piedone. Dan Voiculescu pune televiziunile, radiourile și zieruțul numit Jurnalul la dispoziția PSD-ului pentru toate alegerile din acest an și primește, la schimb, un sprijin pentru ospătarul Piedone, pe care îl vom prezenta pe larg în zilele următoare”, scrie Nistorescu.
