„Democrația nu a fost prea grozavă niciodată în România, dar putem spune că ea aproape a sucombat de la pandemie încoace. În numele ”vieții” s-a dat startul între 2020-2022 unor abuzuri incalificabile; pandemia s-a terminat, dar seria abuzurilor nu s-a mai oprit, ci ia amploare încontinuu, fără a fi clar dacă și unde se vor mai opri”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„Ieri după-amiază, la ora scrierii acestora rînduri, nu aveam încă rezultatele finale ale alegerilor locale. Ba chiar comunicatele zilnice ale BEC s-au oprit la nivelul zilei de sîmbătă. Este grav, este fără precedent așa ceva, la două săptămîni de la alegeri, Nimeni de la AEP sau BEC nu iese cu vreo explicație, dar nici nu pare cineva deranjat. Răstimp, altă aiureală, pe televiziuni continuă campania publicitară pe bani a AEP, de parcă ar fi firmă comercială.
De patru ani încoace, sintagma ”fără precedent” s-a banalizat.
Clasa politică a avut mereu abuzul ca sport preferat, dar pandemia a funcționat ca un cocktail de steroizi pentru abuzurile puterii.
În numele combaterii unui virus s-a scoas armata cu blindate pe străzi, am fost închiși în case, ni s-au pus botnițe pe fețe, s-au interzis adunările cu mai mult de cîțiva oameni, s-au închis restaurante, terase, cinematografe, teatre, stadioane. În schimb, pe 4 iulie, guvernul a dat dispensă specială ambasadei SUA ca să poată serba ziua națională cu fastul obișnuit. În curtea ambasadei virusul își înceta efectele. La fel și congresului PNL, de la Romexpo.
Ne-am trezit cu stare de urgență și ordonanțe militare, redactate intenționat confuz pentru a permite aproape orice abuz.
S-au închis discreționar organe de presă care își permiteau să scrie altceva decît retorica oficială.
S-au dat milioane de amenzi, dovedite ulterior ca abuzive, dar rămase plătite.
Am avut aberația numită Hotărîre de Guvern pentru starea de alertă votată în Parlament, care nu are asemenea atribuții.
Și tot prin HG-uri și ordonanțe s-au suspendat drepturile constituționale ale românilor, ocolindu-se parlamentul.
A fost demis peste noapte Avocatul Poporului pentru vina de a fi semnalat abuzurile guvernului.
Viețile românilor au ajuns la discreția unor ”grupuri de lucru” guvernamentale a căror componență era secretizată, dar s-a aflat ulterior că erau înțesate de oameni ai serviciilor secrete.
S-a ajuns ca slujba de Paști să fie reglementată printr-un acord între MAI și Biserică.
Am avut, tot în premieră, vot amînat pentru o moțiune de cenzură, în afara Constituției, pentru că așa a vrut puterea.
Am fost la un pas de introducerea vaccinării obligatorii.
S-a încălcat legea pînă și la adoptarea bugetului de stat, aprobat, între altele, fără întrunirea prealabilă a CSAT, pentru că președintele Iohannis era în vacanță de Crăciun.
Înșiruirea ar putea continua mult și bine.
Pandemia s-a terminat, totuși, la un moment dat.
Abuzurile nu, ba chiar au devenit o regulă, pe principiul unde a mers mia, merge și suta.
Anul trecut, nu am mai avut rectificare bugetară, pentru că guvernul a inventat o șmecherie nouă, pomparea ilegală de bani în fondul de rezervă al guvernului, de unde au fost direcționați arbitrar de către premier.
Primarul sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, a fost scos din pușcărie și reinstalat imediat la primărie, în disprețul legii.
Camera Deputaților e condusă ilegal de multă vreme de un așa-zis președinte interimar, funcție care nu există.
Guvernul român e singurul din Europa care refuză să spună exact cît ne costă ajutorarea Ucrainei.
Alegerile s-au derulat în baza unei ordonanțe de urgență date în buza campaniei care a spulberat toată legislația electorală, Constituția, normele europene și principiile fundamentale ale democrației, totul pentru ca alianța de la putere să cîștige cît mai mult. Nu știm rezultele, pentru că nu ni le comunică nimeni.
S-a dat liber, tot prin OUG, traseismului aleșilor locali.
CCR s-a făcut că plouă și a dat undă verde siluirii Constituției.
Partidele, care au umplut piețele patriei în numele cauzei ”fără penali” în politică, s-au întrecut în a plasa penali pe listele electorale.
Alegerile prezidențiale au fost devansate cu cîteva luni fără a avea pînă azi o minimă argumentație.
Președintele se înscrie într-o cursă imaginară pentru șefia NATO ”în numele României”, apoi se retrage fără vreo explicație oficială.
Guvernul dă o OUG prin care ordonă instanțelor de judecată să suspende anumite procese, încălcînd Constituția care consfințește separația puterilor.
SRI încă nu a clarificat dacă și-a dat acordul pentru ca fostul său șef operativ că intre în slujba unui guvern străin.
De un an de zile nu avem director la SRI, fără vreo explicație de la președinte, și oricum, nu știm nici azi de ce a demisionat fostul director.
Guvernul ia măsuri pentru blocarea angajărilor la stat și reducerea cheltuielilor bugetare, iar rezultatul e creșterea masivă a ambelor.
În buricul Capitalei se construiește o vilă de superlux, dar nimeni dintre oficialii statului nu spune care va fi destinația ei.
Parlamentul și-a încetat de facto activitatea, România fiind guvernată prin HG-uri și ordonanțe, multe dintre ele menite să corecteze precedentele ordonanțe.
Mai nou, avem și scandalul devoalării rețelei Coldea, care ne arată în cel fel instituții de forță au ajuns captive unor indivizi puși pe căpătuială și care au transformat pînă și Justiția în marfă de vîndut la tarabă.
Paralizia se instalează cu încetul în toate instituțiile statului, de la președintele ultra-absent în jos.
Practic, s-a creat cîte un precedent pentru orice.
Ne încadrăm tot mai mult în profeția ziaristei polono-americane Anna Applebaum, care a avertizat de mult că o țară poate deveni literalmente neguvernabilă în urma declanșării și extinderii de conflicte interne care duc la dezbinare între instituțiile statului și între cetățeni”, scrie Bogdan Tiberiu Iacob.
