„Mi-am pus de fiecare dată întrebarea, când am dat peste câte o postare pe pagina de Facebook a actualului președinte de țară, dacă cineva din cadrul Administrației Prezidențiale citește ce scrie publicul. Ultima postare este evident despre David Popovici și medalia de aur binemeritată. Ne mândrim cu el și în unanimitate suntem de acord că îi revin în totalitate felicitările. Iar cu această ocazie putem nota un record, respectiv un subiect în care nu am găsit nicio controversă. Pare chiar plictisitor să nu auzi o voce care să nu aibă ceva de comentat „pe invers””, scrie, pe site-ul canal33.ro, Adriana Săftoiu.
„Revin la pagină. Penultima postare, îl înfățișează alături de soție, doamna Carmen Iohannis, cu o parte dintre sportivii români participanți la JO de la Paris. Felicitările pentru David Popovici au peste 14 k (la ora la care scriu), cea care reprezintă familia Iohannis – 4,8 K. Presupun că diferența de likeuri a făcut-o David. Comentariile sunt cu miile (3020 și 1848). Există câțiva abonați care își exprimă trăirile constant. Spun „trăiri” pentru că așa le simt pe majoritatea, mai degrabă decât păreri/opinii.
Printre cei care țin să le fie știute gândurile sunt destule persoane cunoscute de pe la televizor, de prin politică. Frazele sunt relativ scurte, de parcă ar exista o grijă să nu obosească cititorul, oricare ar fi el. Unele sunt hazlii, repetitive, obsesive chiar, punctând aceleași aspecte: de la „v-ați/te-ai trezit?” (se trece de la „tu” la „dumneavoastră” fără prea multe ifose) la constanta referire la pasiunea pentru ski. În aceste ultime postări, a apărut și o noutate: i se urează președintelui mult succes în câştigarea medaliei „Turistul”.
Deşi m-a deranjat puțin, „Turistul” fiind pe lista mea foarte scurtă a filmelor preferate, am apreciat totuși găselnița prin care i se remarcă/reproșează „o nouă vacanță”. De altfel, urarea cea mai des întâlnită e „concediu plăcut”, după caz „vacanță”.
Sunt și adresări deloc elegante, de genul „lipitoare”, „dulapule”, „rușine națională”, „trântor pe cale de dispariție”, „mizerabil indecent”, apoi recomandări despre cele mai bune variante de zbor pentru diverse destinații, dar sunt și constatări cum ar fi faptul că în 10 ani de mandat nu a fost prezent la nicio competiție desfășurată în țară, că proiectul România Educată e un eșec și tocmai de aceea e o rușine că „se bagă în poze cu sportivii”, „se lipește” de succesul lui David.
Dacă nu ar fi scris nimic, cu siguranță ar fi fost mai rău sau la fel de rău. Sunt și cetățeni care îi transmit „felicitări”, „stimă și respect” – și nu e nicio urmă de ironie, pentru că acolo unde e cu ironie persoana adaugă un cuvânt, o liniuță, o virgulă, un semn distinctiv ca să nu existe vreo confuzie. În cazul celor care își exprimă admirația, vin alții/altele care îi trag la răspundere, cer socoteală ritos de unde și pentru ce așa sentimente de gratitudine sau răspund adesea cu emoticonul acela care exprimă „râsul”. Am găsit chiar persoane care sunt fericite că există această pagină, mărturisindu-și hedonismul, intrând pe pagină nu pentru ce se scrie din partea și în numele președintelui, ci pentru deliciul comentariilor, „un festival”.
Și totuși, le citește și cineva din Administrație, există vreo concluzie „internă”? Oare unele întrebări ar putea să își găsească răspunsul în puținele declarații publice, oare unele ar trebui șterse – și nu aș spune că ar fi cenzură – pentru că limbajul folosit depășește totuși linia de demarcație dintre ce se poate și ce nu în spațiul public, indiferent de nivelul de antipatie? Și, dacă nu există nicio interacțiune, la ce folos să lași deschise comentariile? Să fie un fel de supapă pentru nemulțumiți? Sau, de fapt, sunt irelevanți toți care scriu și doar se bifează cu textele postate câte una, câte alta? Cineva recomandă ștergerea contului pentru cât de „ironizat” e. Un studiu de caz această pagină de FB”, scrie Săftoiu.
