„Ciclul de export-import al economiei românești e un dezastru: în general, exportăm ieftin materii prime și importăm scump produse finite . Și nu e vorba numai de industrie . În agricultură, am ajuns la performanța uluitoare de a trimite la export milioane de tone de grâu și de a aduce în țară pâine congelată”, scrie, pe Facebook, liderul PNŢCD, Aurelian Pavelescu, candidat la prezidenţiale.
„Ce nu se spune deloc este faptul că facem același tip de afacere dezastruoasă și în privința forței de muncă . De exemplu, România educă și pregătește an de an, cu mari eforturi financiare, medici sau ingineri, apoi mulți dintre aceștia emigrează, fiind preluați gratis de statele gazdă. Dacă în privința forței de muncă cu calificări superioare putem vorbi de motivații clare pentru plecări, cum ar fi diferențele salariale sau condiții mai bune de muncă, lucrurile sunt aproape de neînțeles în privința necalificaților sau celor cu calificări slabe.
În fiecare an, mii și mii de români pleacă la muncă cu cârca prin toată Europa, de la cules sparanghel în Germania, căpșuni în Anglia sau la tranșat carne în abatoarele Olandei. De multe ori, aceste slujbe sunt o formă mascată de sclavie modernă: cazările sunt în barăci aglomerate, orele suplimentare deseori neplătite și, în foarte multe cazuri, se lucrează la negru. De multe ori, muncitorii români sunt înșelați chiar de intermediari români, care își trag comisioane monstruoase.
În același timp, România a ajuns să importe la greu forță de muncă străină. Astfel, în 2024, statul român a emis 100.000 de permise de muncă pentru muncitori străini. Nu vă gândiți că vin medici pentru a acoperi deficitul de doctori din orașele mici sau din mediul rural. Din suta asta de mii de locuri de muncă, România a reușit să atragă, mari și lați, doar 211 migranți cu calificări înalte, cărora le-a oferit așa numita Carte Albastră a UE. Germania a oferit 63.000 de astfel de cărți albastre. Cum ar veni, la noi vin tot muncitori cu cârca, buni la toate, de la slujbe în turism, la servicii sau construcții, aduși din țări precum Nepal, India sau Pakistan.
Culmea, pentru cei mai slab calificați, diferențele salariale dintre Occident și România s-au redus mult. În această situație, întrebarea logică care se pune este de ce nu acoperim necesarul din aceste domenii cu muncitori români provenind din zone rurale sărace din Moldova, Mureș sau sudul Olteniei. Un argument pentru asta ar fi faptul că, pe termen lung, soluția acoperirii necesarului de forță de muncă cu imigranți e foarte proastă. Muncitorii străini slab calificați nu prea fac cheltuieli în România, deci nu întorc bani în economie , integrarea lor e dificilă și, uneori, prezintă și riscuri de securitate .
În Franța sau Germania , imigrația aproape necontrolată, încurajată timp de decenii , a creat în marile orașe ghetouri de străini , în care nici poliția nu mai are curaj să intre . La noi, deocamdată, toată lumea e mulțumită cu importul de “băieți Glovo” . Unii patroni români fac la fel ca unii patroni din Occident , exploatându-i pe imigranți la sânge . În fond, dacă ești un indian sau nepalez care nu știe limba română, e mai greu să-l reclami pe șef la Inspecția Muncii pentru că te pune să lucrezi 12 ore pe zi .
Statul român, leneș , nu face destule cursuri de pregătire sau reconversie profesională în zonele mai puțin dezvoltate , nu deschide destule școli profesionale și, în general, ignoră total problema Dar, dacă nu facem nimic, peste câțiva ani o să constatăm că prețul total plătit pentru a primi la ușă o șaorma e cam mare”, scrie Pavelescu.
