„Ehe, ce de cicloane d-astea am prins noi până la vârsta asta, dragii moșului! Veneau prin anii ‘80-‘90 când ți-era lumea mai dragă și nu oricum, ci taman când erai și tu în concediu, la pescuit, fără umbrelă, în pantaloni albi sau prea aproape de balta de lângă trotuar. Veneau cicloanele de câteva ori pe vară și toamna nu mai zic!”, scrie, ironic, jurnalistul Robert Turcescu, pe Facebook.
„Ce roalert, n-aveam noi d-astea, noi aveam pungi în cap, exersam mersul pe apa sărind ca țânțarii pe deasupra bălților, ne lipeam de câte un zid cu cornișă și intram în scări de bloc uzi până la chiloți. Nu știu cum am supraviețuit, zău, la atâtea cicloane, mai ales că singurul remediu dupa câte un episod din ăsta la limita dintre viață și moarte prin înec era câte o țuică fiartă care declanșa la rândul ei altfel de cicloane în familie…
Bucurați-vă de cicloane, dragii moșului, că nici nu știți ce repede trec!”, adaugă Turcescu.
Şi sociologul Mirel Palada a scris ironic: „Simt că va ciclonizaţi pe voi de emoţie. Sa vedeti ce vîj e aici. Ăsta da ciclon serios…”
