Sfântul Apostol Toma este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 6 octombrie.
Este unul din cei doisprezece Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului Hristos, originar din Galileea.
În duminica Învierii, Sfântul Toma nu a fost de faţă la venirea lui Iisus în mijlocul ucenicilor. Însă, auzindu-i pe ceilalţi apostoli vorbind despre Învierea Domnului, a spus că nu va crede până nu va vedea.
„Căci atunci când ceilalţi ucenici ziceau: ‘Am văzut pe Domnul’, el nu voia să creadă, până ce singur nu a putut să-L vadă şi să-I pipăie rănile. Şi după opt zile, fiind ucenicii adunaţi şi Toma fiind împreună cu dânşii, arătându-se Domnul, i-a zis: ‘Adu-ţi degetul tău şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune pe coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios’. Toma, văzând şi pipăind coasta cea de viaţă dătătoare a lui Hristos, a zis: ‘Cu adevărat eşti Domnul meu şi Dumnezeul meu’ „. (Vieţile Sfinţilor)
Îndoiala Sfântului Apostol Toma a făcut ca Învierea Domnului să fie adeverită cu mai multă tărie, căci Mântuitorul nu cu nălucire, nici cu alt trup, ci cu acelaşi trup cu care a pătimit pentru mântuirea noastră, a înviat cu adevărat şi S-a arătat ucenicilor.
Prin îndoiala şi dorinţa de a se încredinţa că Învierea lui Hristos este reală şi palpabilă, Sfântul Apostol Toma a făcut cunoscut că trupul înviat al Mântuitorului purta încă semnele unui morţi violente. Altfel, Sfântul Apostol Toma s-a dovedit plin de râvnă pentru Hristos, fiind gata să moară împreună cu învăţătorul său, după cuvintele sale înaintea învierii lui Lazăr din Betania: „Să mergem şi noi şi să murim cu El” (Ioan 11; 16).
După Cincizecime, Apostolul Toma a propovăduit Evanghelia în părţile Indiei, şi acolo a avut sfârşit martiric, scrie Agerpres.