Sfântul Cuvios Mucenic Andrei din Insula Creta a suferit moarte martirică la ordinul împăratului iconoclast Constantin al V-lea (741-775).
În secolul al VIII-lea, Biserica a fost greu tulburată de încercarea unor împăraţi de a înlătura cultul icoanelor, dezlănţuind persecuţii extrem de dure contra clericilor şi a credincioşilor care le venerau. Prigoana creştinilor dreptmăritori se numeşte iconoclasm (distrugerea icoanelor) sau iconomahie (luptă contra icoanelor).
Sfântul Andrei, aflând de persecuţia pornită împotriva creştinilor care apărau sfintele icoane, a părăsit mănăstirea sa şi, în timp ce împăratul se afla în zi de sărbătoare la Mănăstirea Mamant, a ieşit înaintea acestuia şi l-a mustrat pentru chinurile la care îi supunea pe creştini.
A fost întemniţat imediat şi a fost adus de două ori înaintea împăratului iconoclast, care a încercat prin tortură să îl facă să apostazieze de la dreapta credinţă.
Pentru apărarea adevărului, Sfântul Mucenic Andrei Criteanul a fost osândit la moarte şi, în timp ce era târât prin oraş până la locul primirii sentinţei, un eretic i-a tăiat picioarele cu o secure, iar Sfântul Cuvios Mucenic Andrei a murit pe loc, scrie Agerpres.
„El a alcătuit cu mult meșteșug în versuri și muzică multe canoane și tropare, cu care nu numai că luminează praznicele și îndeamnă pe creștini la dumnezeiasca veselie și bucurie, ci le pricinuiește și umilință și îi face pe cei ce le cântă și le citesc să verse șiroaie de lacrimi. Iar pe lângă celelalte, a alcătuit și Canonul cel Mare și vrednic de laudă din întâia și a cincea săptămână a marelui post al Sfintelor Paști, care nu numai că pricinuiește pocăință și umilință, dar și multă învățătură, căci învăță pe creștini cu ce așezare se cade a citi sfințitele istorii ale dumnezeieștii Scripturi, și cum se cade a le folosi pe dânsele ca materie și pricină de mai înalte priviri. Dar sfântul nu numai cu cuvintele sale a împodobit păstoria sa și a veselit orice Biserică a creștinilor, ci și cu lucruri și cu isprăvi de mare cuviință, pentru că el a înnoit bisericile cele dărăpănate ale lui Dumnezeu și le-a tocmit cu ajutor bogat și cinstit. Și a zidit din temelie o biserică foarte frumoasă, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, numind-o pe dânsa Vlaherna”, notează doxologia.ro.
