„Imediat după decembrie 1989, în România, ca și în celelalte state foste socialiste, s-au înființat zeci de ONG-uri, finanțate de Fundația Sőros, al căror obiectiv era destabilizarea statelor naționale și promovarea unui program „progresist”, de fapt globalist (internaționalist), opus conservatorismului și naționalismului (în realitate contra patriotismului)”, scrie profesorul Ioan Scurtu, conform cotidianul.ro.
„Prin acordarea de burse și alte foloase, Sőros a reușit să atragă mulți intelectuali, care s-au angajat într-o vastă campanie vizând denigrarea istoriei, tradițiilor și valorilor poporului român, susținând că acestea ar fi incompatibile cu integrarea euro-atlantică. Cel mai popularizat istoric de după 1989 a fost Lucian Boia, care a publicat în 1997 la Editura Humanits volumul Istorie și mit în conștiința românească, susținând că „românii se lasă ușor subjugați de istorie, mai bine zis de mitologiile construite pe istorie”, dar că: „Marile decizii pe care trebuie să le ia astăzi societatea românească reprezintă o ruptură față de trecut, față de oricare trecut. Sfidarea modernității și integrarea europeană nu mai pot fi raportate la o mitologie cu accente tradiționaliste”.
Integrarea europeană a devenit sloganul tuturor liderilor și partidelor politice din România, iar aderarea s-a realizat prin acceptarea tuturor condițiilor impuse de liderii UE, care în realitate promovează interesele propriilor state.
Președintele Klaus Iohannis a obținut al doilea mandat în 2019 cu lozinca „România educată”. În fond, se repeta situața din 1948. Ca și atunci, s-a procedat la schimbarea denumirii ministerului. În 1948, Ministerul Educației Naționale a devenit Ministerul Învățământului Public; acum Ministerul Educației Naționale a primit numele de Ministerul Educației, renunțându-se la aprecierea că acesta ar trebui să coordoneze activitatea vizând educația națională.
Ca și atunci, s-a cerut realizarea unei reforme „profunde”, iar în fruntea Ministerului Educației a fost numită o persoană de încredere.
În 1948, România era ocupată de trupele sovietice, iar conducerea statului era asigurată de Partidul Comunist Român dirijat de la Kremlin. Potrivit cu noua concepție în funcția de ministru a fost numit la 15 aprilie un membru al PCR din ilegalitate, și anume un muncitor, care de remarcase în timpul grevelor din ianuarie – februarie 1933. Neavând nici o legătură cu învățământul, rolul lui a fost să gireze adoptarea proiectului de lege oferit de consilierii sovietici. S-a achitat cu succes de această sarcină, astfel că după numai câteva luni, la 3 august 1948, Marea Adunare Națională a votat legea pentru reforma învățământului.
De această dată, sub președinția lui Klaus Iohannis, începută în 2014, au fost schimbați opt miniștri până a fost găsită o persoană care să răspundă noilor „comandamente”. Misiunea a fost încredințată la 3 octombrie 2022 unei doamne care provenea din rândul „societății civile” internaționaliste și tot din afara învățământului. Respectiva persoană fusese președinta Uniunii Europene a Studenților, iar după absolvirea Universității Maritime din Constanța a avut ca „domenii de interes” – potrivit propriului CV – procesul de europenizare, politici publice în învățământul superior și internaționalizarea educației. În 2022, doamna era consiliera președintelui Iohannis, deci o persoană de toată încrederea
Ca și înaintașul său, muncitorul Gheorghe Vasilichi, doamna civistă și-a îndeplinit misiunea trasată, astfel că în zece luni de la numire, în ziua 4 iulie 2023 președintele Klaus-Wener Iohannis a promulgat legea care a fost publicată în „Monitorul oficial”. Astfel, președintele și-a realizat „pohta ce a pohtit”.
Această lege are la bază „România educată” susținută de Klaus Iohannis. În cele 63 articole nu există cuvintele educație patriotică, dar se repetă: educație civică, spirit antreprenorial, dialog social, trasparență etc ca fiind „valori și principii”.
În acest sprit, obiectul Istoria Românilor a fost eliminat din învățământ, pentru ca tinerii să nu cunoască trecutul și să poată face comparații cu situați de astăzi.
Se cuvine subliniat faptul că proiectul de lege a fost discutat și aprobat în Comisiile celor două Camere, pus la vot în plen articol cu articol, dar nici unul dintre cei 469 senatori și deputați nu a s-a referit la necesitatea educației patriotice și nu a propus ca Istoria Românilor să fie menținută și să-și ocupe locul cuvenit în învățământul preuniversitar.
Din acest punct de vedere „reprezentanții poporului” din „România democrată ” – membră a NATO și UE – s-au dovedit mai docili decât „colegii” lor din „România democrat-populară” – ocupată de Uniunea Sovietică.
În legea învățământului din 1948 se menționa că „programa școlară va da o largă dezvoltare disciplinelor de bază: limba și literatura, istoria și geografia națională”. Ca urmare a acestei legi, „Istoria Românilor” a devenit ”Istoria RPR”, având trei ore pe săptămână la Școala Medie (s-a renunțat la denumirea liceu, adoptându-se modelul sovietic).
Eliminarea istoriei românilor din învățământ este dovada cea mai clară că pe politicienii români de astăzi îi deranjează istoria națională. Din oportunism sau din interes personal ei se supun unor directive străine, ignorând sau disprețuind propriul popor.
În mintea lor captivă, românii vin de nicăeri și se îndreaptă spre niciunde. Ei nu pot sau nu vor să priceapă că au ajuns la conducerea statului și în funcții importante ca urmare a faptului că acest stat există, fiind rezultatul unui lung șir de lupte și jertfe ale înaintașilor.
George Orwell – în celebra sa lucrare „1984”, publicată în 1949 – scria că pentru asemenea oameni „nu există nimic în afara prezentului”. Ca urmare, liderii politici ai României „europene și euroatlantice” sunt bucuroși și chiar mândri și fericiți că primesc directive din afară, mulțumindu-se să fie executanți fideli, asigurându-și astfel prezentul”, scrie Ioan Scurtu.
