Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este sărbătorit de Biserică în ziua de 20 noiembrie.
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut într-una dintre cetăţile Decapolisului, Irinopolis, în Asia Mică. Tatăl lui se numea Serghie şi era un om robit de patimi. Mama sa, Maria, era însă „binecredincioasă, iubitoare de Dumnezeu şi de fii”, care, fiind rădăcină bună, a odrăslit pe acest mare sfânt. (Vieţile Sfinţilor)
Sfântul Grigorie a avut parte de o bună educaţie şi a manifestat o aplecare deosebită spre cele duhovniceşti, frecventând biserica şi studiind dogmele credinţei. Mergea la biserică adeseori şi asculta cu multă luare aminte Psalmii prorocului şi împăratului David, prin care sufletul său se aprindea de dor dumnezeiesc. De multe ori, depărtându-se în loc liniştit, se ruga lui Dumnezeu.
A renunţat la căsătorie şi a intrat în viaţa monahală.
Ajungând într-o mănăstire al cărei egumen era o rudenie a sa, Simeon, arhimandrit peste mai multe mănăstiri, tânărul Grigorie „primea învăţăturile, sfaturile şi îndemnurile către faptele bune, ale unchiului său, precum se aşează pecetea pe ceara cea moale. Pentru aceea a sporit în scurtă vreme în faptele bune şi în nevoinţele monahiceşti. Adică în ascultare, în smerenie, în dreapta judecată, în cunoştinţă, în răbdare, în blândeţe, în dragoste către Dumnezeu şi către aproapele şi, în toate faptele bune, încât s-a făcut iubit tuturor fraţilor mănăstirii, care ca pe un înger a lui Dumnezeu îl socoteau. Iar fericitul Grigorie, cu cât se vedea cinstit de către toţi, cu atât mai mult se smerea, în toate urmând lui Dumnezeu, Celui ce S-a smerit pentru noi, şi ne-a învăţat, zicând: Luaţi asupra voastră jugul Meu, şi vă învăţaţi de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima”. (Vieţile Sfinţilor)
După un timp, Sfântul Grigorie a început a merge din loc în loc, venind în mijlocul credincioşilor şi încurajându-i spre mărturisirea dreptei credinţe în lupta pentru sfintele icoane. În această călătorie, în care s-a arătat şi mare făcător de minuni, Sfântul Grigorie a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a stat mai multă vreme.
În ultimii ani ai vieţii, a rămas la o mănăstire aproape de Tesalonic, fiind hirotonit preot pentru felul în care îşi trăia viaţa. Se spune că sărăcia lui era apostolică şi îmbrăcămintea evanghelicească, căci numai cu o haină proastă îşi acoperea trupul. Cu o astfel de petrecere trăind el, atât de mult şi-a curăţit sufletul şi trupul de toate patimile, încât s-a făcut vrednic de preoţie şi a fost hirotonit preot, slujind Sfânta Liturghie cu inima zdrobită şi cu duhul smereniei.
La Tesalonic s-a îmbolnăvit grav, şi, aşa bolnav şi slăbit, a călătorit până la Constantinopol, unde a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat la o mănăstire din oraş.
În 1453, când Bizanţul a căzut sub stăpânirea turcească, moaştele Sfântului Grigorie, întregi şi neputrezite, au fost aduse în părţile Dunării. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaşte, banul Ţării Româneşti, Barbu Craioveanu, le-a cumpărat, în 1498, şi le-a dus la Mănăstirea Bistriţa (Râmnicu Vâlcea), ctitoria sa, unde se păstrează până astăzi.
* Sfântul Mucenic Dasie (Tasius) a fost soldat roman dintr-o legiune care staţiona la Dunăre, la începutul secolului al IV-lea.
În acele vremuri, în timpul Saturnaliilor, o sărbătoare păgână renumită în Imperiul Roman, exista obiceiul să se aleagă, prin tragere la sorţi, un rege al sărbătorii, care putea să petreacă după cum voia timp de treizeci de zile. După trecerea acestui timp, cel ales rege era sacrificat prin aruncarea în sus şi străpungerea, în cădere, de săbiile ostaşilor.
În timpul Saturnaliilor nu se muncea, aveau loc multe spectacole publice (curse, lupte, gladiatori, circ) şi fiecare cetăţean roman putea să-şi dea frâu liber patimilor şi poftelor.
Dasie, ostaş creştin, a fost ales prin tragere la sorţi să fie rege al Saturnaliilor. El însă s-a socotit ostaş al lui Hristos şi s-a împotrivit îndeplinirii acestui obicei. Pentru că nu a vrut să participe la sărbătoarea romană, Dasie a fost aruncat în temniţă. După multe chinuri, la 20 noiembrie 304, Sfântului Dasie i s-a tăiat capul.
În cetatea Axiopolis (Cernavodă), Sfântul Dasie era sărbătorit de trei ori pe an, în acest loc fiind descoperită o basilică veche, unde acesta era pomenit alături de Sfinţii Mucenici Chiril şi Chindeu.
Moaştele sale au fost duse, mai târziu, la Ancola, în Italia, şi aşezate cu mare cinste în Biserica Sfântului Chiriac, unde se păstrează şi astăzi, scrie Agerpres.
