Adrian Severin a postat, pe Facebook, dialogul săptămânal de la postul „Bună Ziua Iaşi”:
„1. Debutul administrației Trump sub semnul priorităților interne care depășesc ca gravitate și urgență problemele externe ale SUA: fractura socială și dezbinarea civilă; insecuritatea individuală și colectivă; oligarhizarea statului oficial și amenințarea statului subteran; politizarea justiției; paralizia investițională, migrația capitalurilor și dependența de importuri; aberațiile ideologice din mediul universitar și revoluția culturală neo-bolșevică alimentată din mediile academice și care a inundat societatea civilă și instituțiile publice sub semnul doctrinelor woke, cancel cuture, lgtbq, post adevărului, noii normalități; criza democrației și transformarea presei din câine de pază al acesteia în agent al dezinformării și manipulării de masă; etc. Gradul și viteza de rezolvare a acestor probleme interne vor determina politica externă a administrației Trump, de care românii, ceilalți europeni și restul lumii sunt în principal interesați.
2. Noua concepție de securitate națională a SUA, în viziunea Președintelui Trump, care, înlocuind neoconservatorismul cu realismul geopolitic și renunțând la ideologizarea relațiilor internaționale, este constrânsă să se bazeze pe următoarele realități:
i. în condițiile progresului tehnologic și al evoluției tehnicii militare, cele două oceane (Atlantic și Pacific) care altădată garantau SUA protecția împotriva unor atacuri lansate de pe alte continente, și-au pierdut capacitatea de a exclude lovirea țintelor americane și războiul pe teritoriul american;
ii. întreținerea bazelor militare americane răspândite în întreaga lume și a flotei americane care să asigure legătura sistemică între acestea, au devenit sufocante pentru economia americană (și așa în descreștere), tot așa cum în anii 1980, cursa înarmărilor a pus pe butuci economia sovietică, obligând URSS să ceară armistițiu;
iii. alianțele SUA (NATO, AUKUS etc), folosite în aplicarea strategiilor de îngrădire și descurajare, precum și în purtarea războaielor periferice prin intermediari, au devenit din atu, vulnerabilitate, în condițiile în care aliații, pe de o parte, confruntați cu dificultăți economice, nu reușesc să își susțină financiar cheltuielile de apărare, punând povara principală a propriei securități pe umerii Americii, iar pe de altă parte, au aspirații tot mai pronunțate la autonomie strategică;
iv. instituțiile internaționale create de SUA ca putere învingătoare în al Doilea Război Mondial, s-au transformat într-o oligarhie supradimensionată cu picioare de lut, care mănâncă buget american fără a rezolva nici una din marile probleme de securitate ale lumii;
v. puterile globale emergente și fostele imperii asiatice în curs de reabilitare, se afirmă ca rivali eficienți ai SUA și totodată reușesc să creeze alianțe care se constituie în poli de putere globală alternativi, în timp ce capacitatea SUA de a crea noi alianțe sau de a menține coeziunea și eficiența celor vechi tinde spre zero;
vi. regiunea Oceanului Arctic a intrat în circuitul strategic global, deschizându-se exploatării Rusiei și partenerilor ei (ex. China), în timp ce SUA rămâne blocată în confruntări fără șanse, cu Rusia, la Marea Neagră, cu Iranul, în Orientul Mijlociu și cu China, în Pacificul de Vest.
Toate acestea obligă SUA, în concepția lui Donald Trump:
a) să se concentreze asupra controlului direct și efectiv asupra emisferei vestice (și cu precădere asupra sectorului acesteia cuprins între Canalul Panama și Groenlanda);
b) să ajungă la o înțelegere cu Rusia;
c) să abandoneze Europa / UE, deja pusă pe butuci;
d) să se dezangajeze din Orientul Mijlociu, lăsând ordinea lui în seama actorilor regionali;
e) să găsească un modus vivendi cu China (războiul economic cu aceasta riscă să se dovedească dezastruos pentru SUA);
f) să lase Africa pentru un partaj al sferelor de influență ulterior.
3. Semnificația acordului privind criza ostaticilor din Gaza, sub presiunea personală a Președintelui ales Donald Trump, care a fost dirijată nu asupra Hamas, ci a “talibanilor sionismului” din Guvernul Netanyahu, ceea ce dovedește faptul că angajamentul administrației Trump de partea Israelului are limite și va fi subordonat noii strategii americane de securitate națională.
4. Lăsarea României într-o izolare strategică periculoasă ca urmare a noilor orientări de politică internă și externă americane, în condițiile în care:
i. puterea politică rămâne aici ostatic al neoconservatorismului promovat de administrația Biden și adoptat de Comisia europeană sub președinția Ursulei von der Leyen;
ii. statul subteran român rămâne activ sub controlul statului subteran american;
iii. elemente importante ale societății civile (inclusiv universitățile penetrate de serviciile secrete și presa cumpărată) continuă să promoveze intens discursul neo-bolșevismului cultural;
iv. justiția rămâne brațul înarmat al puterii politice, deopotrivă oficiale și oculte.
Aflată în încercuirea geostrategică realizată ca rezultat al antantelor dintre Rusia, Ungaria, Serbia și Turcia, precum și în raporturi reci cu China, în condițiile în care mesajul trimis de la București Washingtonului este lovitura de stat și diabolizarea candidaților cu discurs trumpist, viitorul României este sumbru.
5. Nevoia unei gestiuni corecte a așteptărilor în România, românii trebuind să înțeleagă că Donald Trump este președintele SUA, preocupat de măreția Americii, iar nu de supraviețuirea României, și că salvarea lor vine numai de la ei, sprijinul maxim acordat de Casa Albă în actualele circumstanțe fiind acela de a-i lăsa să se salveze; numai dacă ne vom ajuta singuri, America / Donald Trump ne va ajuta”.
