„Curtea Constituțională a anulat alegerile cu scopul de a-l lichida politic pe Călin Georgescu. La reluarea alegerilor el nu va mai încăpea pe listă. Votarea a fost împinsă spre luna mai pentru a da timp lațului să i se strângă și mai tare în jurul gâtului. Propaganda sistemului trage de funie încet dar sigur. La ora alegerilor, Georgescu trebuie să fie definitiv compromis până și în ochii celor mai mari susținători ai săi. Au adus în horă rețeaua lui Caraman. Au batjocorit personalitatea și memoria academicianului Mircea Malița. Au găsit un nume de femeie despre care au afirmat că e mama lui Georgescu, care, ce să vezi, la 14 ani se înscria în mișcarea legionară. Numai că acea femeie în realitate era născută în 1894”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Octavian Ştireanu.
„Hotărârea nr.32 a CCR de anulare a alegerilor a creat un precedent extrem de periculos. Curtea Constituțională n-a putut prezenta probe care să poată fi verificate într-un cadru independent. Oricând este posibil ca, în viitor, mecanismul diabolic pus în mișcare acum să fie repornit, serviciile secrete să picteze niște documente pe baza cărora judecătorii constituționali să hotărăsacă iarăși anularea unor alegeri care ar prefigura un final neconvenabil sistemului.
Pe lângă precedentul pe care-l creează, hotărârea respectivă este un fiasco juridic și o catastrofă din punct de vedere politic. Juridic – pentru că H 32 nu se bazează pe nicio probă. Politic – pentru că nicăieri în lumea democratică nu s-a întâmplat vreodată ca un proces de votare să fie anulat printr-o hotărâre judecătorească.
Occidentul vorbește sau nu vorbește despre „influența rusească” (vorbesc îndeosebi perdanții), dar ce s-a întâmplat în România, cu anularea alegerilor de către niște judecători, a stârnit în lume multă iritare, destule semne de întrebare și ironii usturătoare.
Notele informative de la serviciile secrete nu sunt probe, oricum le-am citi, în cap sau pe dungă. Până și propaganda sistemului a trebuit să accepte acest lucru.
O perioadă lungă de timp, s-a pus presiune pe „instituțiile statului” să prezinte probe. Procurorii, serviciili, autoritățili, instituțiili au fost trecute prin mașina de tocat carne A3. Dar probele tot n-au apărut. Pentru că ele nu există.
Atunci a început să fie lansată o altă diversiune. Purtătorul de drapel este, ca de fiecare dată, trompetistul regimentului Radu Tudor. Acesta, cu aceeași morgă arogantă în care anunță tot felul de baliverne militariste, afirma sentențios, marți seară, că există probe la Curtea Constituțională, dar nu pot fi făcute publice. De ce?, l-a întrebat Mircea Badea, care încă mai rezistă la tribunalul inchiziției de la A3. „Pentru că e vorba despre securitate națională, intelligence, lucruri care nu pot fi comunicate”. Și punct.
Înainte de toate, ce afirmă Radu Tudor este o minciună grosolană. CCR spune în motivarea dată publicității că are pe rol „examinarea aspectelor… aduse la cunoştinţă publică la data de 4 decembrie 2024 prin declasificarea conţinutului „Notelor de informare” … care au fost înregistrate la Administraţia prezidenţială cu nr. DSN1/1.741/4.12.2024, nr. DSN1/1.740/4.12.2024, nr. DSN1/1.742/4.12.2024 şi nr. DSN1/1.743/4.12.2024, respectiv nr. DSN1/1.701/2.12.2024”. CCR a luat hotărârea doar după „examinarea aspectelor” rezultate din documentele clasificate și nu din altele. Aceste lucru mai este repetat încă o dată în cuprinsul motivării. De asemenea, nicăieri în documentul dat publicității de CCR, nu se face vreo trimitere la alte probe și nici nu se afirmă că ar exista așa ceva.
Problema nu sunt minciunile lui Radu Tudor. Omul e un propagandist pentru gazeta de perete a unității, are caracterul pe care-l are și-și îndeplinește și el misiunea cum îl duce capul.
Problema este a întregii societăți. Diversiunea despre existența „probelor secrete” din dosare publice a început să prindă. N-am auzit voci care să combată această inepție de tip securist. Mințiți grosolan, oamenii par împăcați că au primit în sfârșit o explicație despre anularea votului lor. „Dom^le, e imposibil să n-aibă ei acolo niște probe, care e normal să fie secrete!”, se scarpină pe sub căciulă Moromeții adunați la una mică în bufetul din sat.
Ideea probelor secrete e consonantă cu peisajul unei societăți care a trăit decenii – și trăiește și în prezent – cu spectrul securității deasupra capului și al secretomaniei care domină viața publică. De aceea, orice trimitere la ceva secret este privit ca ceva natural. Două degete duse pe tăcute la umăr sunt în continuare semnul comunicării lumii în care trăim.
Pericolul diversiunii despre existența probelor secrete care ar fi justificat hotărârea CCR este imens. Inconștient de ce face, fără pic de cultură democratică, Radu Tudor și alții ca el acreditează posibilitatea ca, în instanțe, să se dea sentințe pe baza unor probe pe care nici inculpatul, nici avocații acestuia și nici publicul larg nu le cunosc.
Ce-ar fi zis Radu Tudor dacă Dan Voiculescu, în procesul despre Institutul de Cercetări Alimentare, ar fi primit nu 10, ci 25 de ani închisoare pe baza unor „probe secrete”, întrucât acest ICA desfășura activități ce țin de siguranța națională?
Un sistem constituțional în care procesele se decid pe baza unor probe secrete ține de „calea euroatlatică” pe care o tot propovăduiește guvernarea proeuropeană?
Newsreporter comenta că, „în noaptea de 5 spre 6 decembrie, oficialii statului român erau deja în panică. CCR nu anulase oficial alegerile, procesul electoral începuse deja, cu turul 2 la prezidențiale, datele strânse la 1 dimineața în secțiile de vot din străinătate arătau o creștere a valului anti-sistem – voturile se duceau spre Georgescu și Lasconi. Voturile românilor din străinătate aveau să fie din nou decisive în alegerea Președintelui României, numai că Președinte al României „nu poate fi nici Georgescu, nici Lasconi”. Altă opțiune pentru distrugerea lui Georgescu nu este, decât Rusia. Dar nu știm dacă povestea cu Rusia mai ține la poporul român. Nu este nicio garanție că Lasconi câștigă și chiar dacă câștigă – USR nu poate avea Președintele României. Sistemul trebuie să conducă poporul, nu poporul Sistemul”.
Directiva „Rusia” a fost transmisă propagandei sistemului în aceeași noapte de 5/6 decembrie. Studioul de la A3 a fost cuprins de un delir politic greu de imaginat și de descris. Șeful de post A3 țipa că „este atacat”, că „rușii atacă țara, pe noi cine ne apără?”, că rușii în sus și în jos și altele asemenea. Cerea imperativ ca, imediat, atunci, noaptea, să se adune CCR ca „să îmbrace juridic informațiile de la servicii”. Își actualiza urletele citând din telefon mesajele primite în timp real de la un pupitru de comandă cunoscut numai de el.
La 24 de ore de la acel moment, în seara de 6 decembrie, după ce fusese adoptată hotărârea CCR, șeful de post A3 continua delirul politic în alt registru. Fixa lecția din noaptea precedentă. A spus că rezultatele din turul 1 erau o lovitură de stat pusă la cale de ruși, iar cei care l-au votat și l-au susținut pe Georgescu trebuie acuzați de trădare. Ceva similar cu anchetele procurorilor după referendumul din 2012, când așteptau oamenii la ieșirea din biserică să le ia declarații dacă au votat. Deci, după gândirea șefului de post A3, nu Hotărârea CCR, care a aruncat la gunoi votul a peste 9 milioane de oameni, a fost lovitura de stat, ci tocmai rezultatul votului democratic.
Altfel, delirul său politic era conform instrucțiunilor: „Glonțul rusesc a trecut pe lângă urechea României. Lovitura de stat a eșuat, răspunsul pe care statul român l-a dat Federației Ruse și a acoliților săi este unul ferm, dur și clar. E pe deplin justificat ca acuzația de trădare să fie folosită acolo unde trebuie folosită pentru oamenii din țară care au fost implicați în această lovitură de stat, iar acești oameni să răspundă”. Și mai departe:„În momentul în care îți permiți să lucrezi cu o forță străină, ostilă României, împotriva țării tale, împotriva statului de drept, împotriva domniei legii, pentru a pune mâna pe putere, trebuie să-ți asumi că vei plăti și că această plată va fi una semnificativă”. Sentința tribunalului inchiziției de la A3 a fost dată, „autoritățili” doar trebuie s-o pună în aplicare.
Încă din acea noapte, șeful de post A3 a încercat să lămurească tema probelor, pentru a preîntâmpina orice discuție ulterioară despre dovezile pe care s-a bazat hotărârea CCR. Acest lucru nu l-a reușit. El declara cu siguranța unuia care calcă în gropi: „Avem toate datele, mult mai multe date decât s-au prezentat până acum. Din surse pe care noi, ca redacție a celui mai important post de televiziune din România, le avem, există informații mult mai ample decât s-a oferit opiniei publice acele documente de la CSAT. (Ce au arătat aceste documente) a fost un pic așa, ca o privire pe gaura cheii, dar, pe de altă parte, a fost oarecum suficient”.
Acele date și informații, mult mai multe decât cele oferite „prin gaura cheii” de serviciile secrete, n-au apărut nici până în ziua de azi.
Minciuna are picioare scurte”, scrie Ştireanu.
