„În urmă cu mulți ani, povestea o știu de la cei bătrâni din Teatrul Național București, mi-au spus-o deîndată ce m-am angajat acolo, un ins care era, la vremea aceea, un biet figurant, a venit îmbrăcat în uniformă, cămașă neagră, diagonală, cizme, a urcat pe scenă, unde se repeta ceva, și, ciudat, erau acolo toți marii actori ai teatrului, în frunte cu Calboreanu”, scrie, pe Facebook, actorul Mihai Mălaimare.
„A scos pistolul, l-a pus pe masă ostentativ și a spus: – de acum încolo, jucăm noi!
Veniseră, cum bine a demonstrat Istoria, vremurile celor mărunți, fără operă la activ, fără cultură, și, aș zice, fără viitor. Numai că iată, viitorul lor este acum, când bat din nou cu pumnul în masă, încruntă superior din sprâncene, decid interziceri și le explică savant mitocănește. La vremea respectivă, insul acela și încă vreo doi-trei, la fel de figuranți, au stat pe scenă două zile, generația de aur s-a dus acasă, de unde a fost chemată de urgență deoarece, atunci, ca și acum, teatrul se face numai cu profesioniști. Teatrul și Viața. Pe individul cu pricina l-am prins și eu în figurație, era un om blând și resemnat, aș zice la locul lui, dar, este un adevăr, când viața te pune în fotolii de „domn”, ai, din nefericire, ocazia să arăți cât ești de „țăran”. Vremurile pe care le trăim par a da dreptate acestei aserțiuni și nu rămâne decât să ne mirăm cu asupra de măsură de numărul impresionant de indivizi cu diagonală care urlă că acum joacă ei! Jucați, monșerilor, noi mergem acasă. Jucați, dar măcar aburcați-vă la rolurile cele mai mari, jucați Hamlet nu Rosencrantz, jucați eroi nu servitori, ca asta sunteti, cum ar veni, nu se pune!”, scrie Mălaimare.
