Ca urmare a multiplelor sesizări privind lipsa medicamentelor pentru pacienţii cronici sosite prin „Call Center – pacient 021 253 0591” – pus la dispoziţie de Alianţa Pacienţilor Cronici din România, sesizări atât din partea pacienţilor, cât şi a medicilor şi farmaciştilor, APCR se arată profund îngrijorată de pericolul pe care îl constituie discontinuitatea administrării tratamentelor recomandate pacienţilor cronici, tratamente vitale, de lungă durată, fără de care pacienţii nu pot trăi, iar lipsa acestora poate duce la declanşarea episoadelor de acutizare a bolii.
Un exemplu acut, ca de fiecare dată la început de an, dar nu numai, este lipsa la nivel naţional a produsului TAMOXIFEN, un medicament indicat în tratamentul adjuvant al cancerului mamar, al cancerului mamar metastatic, al pacientelor care au trecut prin intervenţia de mastectomie, a precizat un comnunicat de presă al Alianţei.
Întreruperea acestui tratament poate conduce la creşterea riscului de recidivă a bolior cronice, atrage atenţia APCR. În România sunt peste 150.000 de femei cu cancer mamar cărora li s-a recomandat acest medicament.
Pe lângă acest produs, mai este sesizată şi lipsa altor medicamente precum: Tasigna (leucemie granulocitară cronică, oncologic), Jakavi (mielofibroză (MF), policitemia vera (PV), alte tulburari mieloproliferative), Bleomicin (medicament folosit în mai multe forme de cancer), Exjade (Talasemie-Majoră), Sprycel (Leucemii), lipsa accentuată de când a expirat „interdicţia” de export paralel, în septembrie 2020.
O altă problemă importantă o reprezintă plăţile restante ale CNAS către farmacii, atrage atenţia APCR.
“Medicamentele din cadrul Programelor Naţionale de Sănătate, mai ales cele oncologice, nu s-au decontat din luna august 2020!!! Cunoaştem evoluţia mediului politic, în contextul SARS-CoV-2 şi eforturile autorităţilor în lupta cu pandemia, însă şi gestionarea accesului la tratament pentru pacienţii cronici este tot responsabilitatea Ministerului Sănătăţii. Acesta are pârghiile necesare pentru a putea controla, facilita, optimiza, prin măsuri concrete şi corecte aspectele ce ţin de accesul la terapii”, spune Alianţa.
Potrivit APCR, un factor important îl reprezintă fenomenul de export paralel, ce demonstrează încă o dată goana după înavuţire în detrimentul asigurării sănătăţii şi lipsa totală de moralitate şi compasiune a celor care îl practică, faţă de pacienţii din România. Activitate legală, desigur, dar care din păcate a ajuns o practică mult prea intensă, şi astfel, pacienţii români rămân fără medicamente.
“Să nu uităm că, România are cele mai multe autorizaţii de distribuţie a medicamentelor (entităţi juridice – unele farmacii, distribuitori en-gros, etc) din toată Uniunea Europeană – fapt ce conduce, fără echivoc la sărăcirea necesarului de medicamente pentru populaţia României. Să speram că actuala conducere a Ministerului Sănătăţii nu va arunca sacoşa cu medicamente oncologice peste gard în curtea spitalului, şi că va adopta urgent o strategie care să asigure continuitatea tratamentelor şi supravieţuirea pacienţilor cronici.
Pacienţii suferă crunt, unii pierd speranţa, dar cei mai mulţi pierd lupta cu boala, farmaciştii ridică din umeri neputincioşi că nu au de unde oferi medicamentele prescrise de medici. Pe lângă multe alte probleme, cam aşa arată accesul la terapia de bază, uzuală, ieftină şi de multe ori inexistentă. Ieftină ca şi prestaţia amatorilor care s-au aflat şi se află în poziţia de a salva vieţi la nivel decizional. Încă o dată, facem apel la autorităţi şi la toţi cei implicaţi în lanţul de distribuţie, să îşi respecte angajamentele, pentru a nu încălca dreptul la sănătate, dreptul la viaţă. Am ajuns în momentul în care fiecare individ aflat in poziţie de decizie, trebuie să îşi asume responsabilitatea, şi trebuie să cunoască faptul că zădărnicirea sau încălcarea dreptului la viaţă, la sănătate, reprezintă o culpă penală şi poate căpăta formă juridica, procesuală”, a concluzionat APCR.
