Gabriel-Beniamin Leș, fost ministru al Apărării, a participat vineri, 13 august, la Dumbrăveni, Suceava, la manifestarea ”Centenar Cornilescu – 100 de ani de la traducerea Bibliei, versiunea Dumitru Cornilescu”, unde a ținut un discurs având ca temă „Biblia și lumea politică de azi”.
Leș: Să ne rugăm pentru ca politicul și politicieni să nu se depărteze, prea tare, de Biblie!
”Mă bucur să fiu astăzi alături de dumneavoastră. La cum arată agenda publică a ultimei perioade, devine aproape un exercițiu curativ și necesar să punem lumea într-o altă perspectivă decât cea care ni se propune cu agresivitate zi de zi. O infuzie de noblețe, limpezime și profunzime este binevenită, indiferent de orizontul care ni se înfățișează.
- Leș: Am primit cu bucurie invitația de a vă împărtăși câteva gânduri despre o temă, ce la prima vedere se arată ca o mare provocare, și anume cum am putea descrie locul comun de întâlnire ale învățăturilor biblice cu politica.
În cele două sesiuni ale manifestării au fost inserții cu imnuri creștine interpretate de Lavinia Leș. În pauza dintre sesiuni, invitații au fost rugați să își lase semnătura pe un timbru de dimensiuni mai mari, timbru dedicat special manifestării de vineri, 13 august. Invitații au putut admira în foaierul Centrului Cultural o colecție de Biblii, parte din ele aparținând chiar primarului Ioan Pavăl.
”Sigur, la prima vedere multora o astfel de asociere le-ar putea părea de-a dreptul scandaloasă, și poate până la un punct care ține de cât de jos a ajuns politica pe alocuri, oamenii au dreptate să gândească astfel.
Pe de altă parte este absolut legitim să ne întrebăm dacă cei aflați în funcții politice înalte, în demnități publice, în funcțiile în care merg, iau cu eu ceva din tainele acelei cărți sfinte pe care se angajează prin jurământ să o respecte măcar în spirit dacă nu în literă.
Sigur, fac aici o paranteză legat de jurământul sacru, făcut la intrarea într-o funcție… ați observat că deja sunt reprezentanți la modă care repudiază acest legământ, și refuză ostentativ să jure cu mâna pe biblie. Sigur, dacă într-acolo vor merge lucrurile, deși nutresc speranța că sunt teribilisme de moment, va fi tot mai greu să vorbim despre biblie și politică, asa că haideți să fructificăm ocazia cât încă ne mai este permis.
- În primul rând când vorbim despre politică, vorbim despre o formă de autoritate. Vorbim despre o dimensiune a constructului social care a evoluat către această formă de delegare a responsabilității către o mână de oameni prezumtiv pricepuți și virtuoși care se ocupă de treburile importante ale cetății.
Autoritatea poate fi înnăscută și dobândită. Iar cum regimurile monarhice, ca exponente ale autorității înnăscute, pare că s-au epuizat ca model, a intrat în scenă formula acesta a reprezentativității unde autoritatea este dobândită. Unde respectul, încrederea, și finalmente votul se câștigă. Există numeroase lucrări care radiografiază în toate chipurile autoritatea și formele de exercitare a puterii dobândite, iar numitorul comun il regăsim în recunoașterea unei autorități supreme, din care decurg toate celelalte în anumite grade si formule. Aceea autoritate implacabilă și inoxidabilă este Divinitatea, Dumnezeu. De altfel monarhiile pe aceste tip de înțelegere s-au întemeiat, și anume că monarhul nu este altceva decât unsul lui Dumnezeu.
Am făcut această scurtă digresiune petru a sugera că indiferent de tipul de autoritate la care ne raportăm în mod firesc a existat un lanț de comandă, așa cum se spune în armată, iar acesta invariabil a condus al creatorul nostru. De aceea facem acel jurământ cu mâna pe Biblie, pentru că îi suntem recunoscători, și ne angajăm totodată în fața Domnului nostru că vom fi vrednici de responsabilitatea cu care am fost încredințați. Această indisolubilă legătură pe care misiunea politică o împărtășește cu divinul, poate fi simbolizată și prin semnul crucii, gandinu-ne la cruce ca la intersecția unei verticale, ce unește cele de aici cu cele de sus, dar care ne arată cât de importantă este orizontala, adică relația cu cei din planul nostru, din jurul nostru. Politica este deopotrivă o înălțătoare îndatorire, dar și o apăsătoare și mundană îndeletnicire, care implică sacrificii enorme, evident dacă iei în serios responsabilitățile pe care le ai față de semenii tăi.
Dacă privim dincolo de biblie ca simbol, și ne îndreptăm către învățăturile evangheliei ce pot servi drept ghid pentru o persoană ce dorește să fie de folos semenilor pe cale politicii să știți că spațiul este abundent. Sunt exegeți care au făcut această laborioasă muncă, să spunem de contabilizare a locurilor din biblie în care se vorbește despre conducere politică, sau aspecte care sunt opozabile politicii. Nu mai puțin de 100 de pasaje, de pericope evanghelice, fac referire la această nobilă îndeletnicire, care este … sau ar trebuie să fie … politica.
În acest sens aș vrea să vă împărtășesc câteva pasaje biblice care spun eu că sunt grăitoare. Înalță și responsabilizează deopotrivă pe cei aflați fie și vremelnic în posturi de înaltă cinste și demnitate publică. În epistola către Romani a sfântului Apostol Pavel (13:1-7) se spune astfel: Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu. …. 3. Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, dar, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă* binele şi vei avea laudă de la ea.. El este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. 5. De aceea, trebuie* să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul conştiinţei. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. 7. Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Sincer, citind asemenea îndemnuri venite chiar din partea sfântului apostol Pavel singura reacție pe care o poți avea este de a fi copleșit. Copleșit de noblețea misiunii cu care Dumnezeu învrednicește, dar și cu teama de a rata ținta într-o astfel de postură.
Pe lângă textele biblice cu rol didactic (învățătură) din Romani 13 și 1Petru 2, Biblia oferă exemple de oameni care l-au onorat pe Dumnezeu în poziții de demnitate publică. Iosif în Egipt, Daniel în Babilon, sau Neemia în Persia demonstrează faptul că oamenii care cred cu adevărat în autoritatea finală a lui Dumnezeu pot influența în bine mersul istoriei. În Noul Testament, exemplele oferite de Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod (Luca 8:3), sfinții din casa Cezarului (Filipeni 4:22), legiuitorul Zena (Tit 3:13), și Erast, vistiernicul cetății (Romani 16:23) mărturisesc despre implicarea credincioșilor nou testamentari în funcții de demnitate publica.
Istoria bisericii deasemnea consemnează rolul creștinilor în viața publică atât în apărarea credinței, cât și în implementarea standardelor morale și sociale ale Bibliei în viața socială. În acest sens, merită subliniată contribuția lui William Wilberforce în Parlamentul Britanic la promovarea legii pentru abolirea sclaviei în anul 1833 și al Lordului Shaftesbury la promovarea legii pentru abolirea exploatării copiilor în fabricile de bumbac și minele de cărbuni din Anglia. Lista ar putea continua cu multe alte exemple care atestă impactul deosebit pe care l-au avut creștinii implicați în politica, dar timpul nu ne permite o incursiune detaliată în istoria relației dintre creștini și politică.
Sunt în politică de multă vreme și am încercat să-mi fac uneori bilanțul activității nu doar din perspectivă contabilicească, ci și din această perspectivă a așezării față de Dumnezeu în misiunea primită. Nu mă simt deloc confortabil cu rezultatul.
Mă tem că mediul politic, modul cum se derulează lucrurile a devenit atât de meschin și înclinat către compromis, încât aceste îndemnuri înălțătoare, menite să-i ghideze ca un azimut pe cei aflați în poziții de autoritate publică, au ajuns mai curând să fie resimțite ca niște piedici în calea atingeri unor ținte, care la rându-le sunt departe de menirea lor firească.
Până la un punct este de înțeles. Poltica, exercitarea puterii sunt în cele din urmă înțesate de ispite care au acest deznodământ – dezvăluie omul în esența sa. Care poate fi bună sau pervertită. Chiar și în înțelepciunea populară se spune „Dă-i omului putere, ca să-l cunoști cu adevărat”. Ei bine, câți dintre cei care pășesc pe acest drum își asumă provocarea în toată complexitatea sa? Câți dintre noi înțeleg că politica este un labirint în care este lesne a te pierde dacă busola nu este reglată de Sus, de scriptură.”, a spus Gabriel Leș în discursul său.
Leș: Ca să închei totuși încotro notă optimistă, mă gândesc totuși să le acordăm politicienilor circumstanțe atenuante pentru că prin munca lor sunt adesea în prima line a luptei cu ispitele, și poate mulți nici măcar nu conștientizează cu luciditate aceasta.
”Să ne rugăm așadar pentru ca politic și politicieni să nu se depărteze, prea tare, de biblie, și reînnoiesc pe această cale îndemnul evanghelic al lui Timotei (2: 1-2) care spune: Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, 2. pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. 3. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.
Dumnezeu să ne aibă pază!”, a încheiat fostul ministru al Apăraării.
