Biserica de lemn din Urşi, comuna Popeşti (jud Vâlcea), lăcaşul de cult care câştigat anul acesta atât premiul cel mare pentru conservare, cât şi aprecierea a mii de cetăţeni de pe vechiul continent în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu/Premiile Europa Nostra, a fost redeschisă pentru credincioşi şi, după mai multe decenii, în interiorul ei se ţin din nou slujbe, scrie Agerpres.
Preotul Valeriu Şerban, parohul comunităţii din Urşi, a precizat că lăcaşul de cult a fost resfinţit în vara acestui an şi de atunci aici se oficiază praznice la toate evenimentele religioase importante pentru enoriaşii din satul vâlcean aflat pe malul stâng al râului Luncavăţ. Următorul eveniment va avea loc aici pe 8 noiembrie, când va fi sărbătorit cel de al doilea hram pe care-l poartă această biserică – Sfântul Arhanghel Mihail. Primul hram este BunaVestire.
Comunitatea din Urşi, una dintre cele mai mari şi mai vechi din comuna Popeşti, este mândră că bisericuţa de lemn din cimitirul sătesc, construită în urmă cu aproape trei secole, a fost salvată, iar despre satul lor se vorbeşte acum în toată Europa. Sătenii s-au zbătut mulţi ani ca acest monument să rămână în picioare şi sunt bucuroşi că au împărtăşit cu lumea întreagă o parte din sufletul şi cultura lor tradiţională.
„Întreaga comunitate a fost bucuroasă pentru că Fundaţia Pro Patrimonio a primit o mică răsplată de la Dumnezeu pentru că s-a implicat şi ne-a ajutat să recuperăm acest loc încărcat de spiritualitate. Proiectul de la biserica de lemn din Urşi a fost încheiat şi nu vă gândiţi că banii câştigaţi vor ajunge la noi. Este recompensa strădaniei fundaţiei, ce acoperă doar o mică parte din ceea ce au investit dumnealor aici, dar care va fi cu siguranţă de ajutor în alte proiecte de salvare a unor monumente cum a fost şi al nostru, pe care le desfăşoară fundaţia”, a spus parohul din Urşi.
Pentru salvarea acestui monument istoric din Vâlcea, parohia Urşi şi întreaga comunitate a făcut numeroase demersuri şi înainte de 2009, când a început practic procesul de restaurare cu ajutorul Fundaţiei Pro Patrimoniu. Din 1978 mai exact, când în Urşi a fost hirotonit preotul Vasile Şerban. Acesta, deşi avea o nouă biserică ridicată în sat în care să slujească, şi-a dorit mult să păstreze şi acest monument ca o mărturie peste ani a credinţei în Dumnezeu a oamenilor din această zonă şi a iniţiat şi s-a implicat în toate proiectele de salvare a acestuia.
„Tatăl meu, Vasile Şerban, parohul comunităţii de dinaintea mea, a încercat de mai multe ori să refacă biserica de când a fost hirotonit preot. Aceasta avea deja acoperişul deteriorat şi începuse să se lase. La vremea respectivă, bisericile nu erau însă o prioritate, iar proiectul a fost tot timpul amânat. Slujbe nu se ţineau în interiorul bisericii de mulţi ani şi înainte. Sporadic, pentru parastase sau pentru pomenirea celor adormiţi, se mai slujea în pridvor pentru că era riscant să mai faci slujbe în ea. A încercat şi după 1989, în 2002 depunând din nou documentaţia pentru restaurarea ei, însă şi de data acesta a primit tot un refuz”, povesteşte actualul preot paroh din Urşi.
Între timp, ca să nu prăbuşească şi să se piardă definitiv, preotul Vasile Şerban, cu ajutorul sătenilor, a făcut mici reparaţii, în special la acoperişul bisericii, dar abia în 2009, după nenumărate drumuri şi rugăminţi către autorităţile judeţene şi naţionale, avea să primească ajutorul mult aşteptat şi să înceapă procesul de salvare a bisericii.
„În toţi aceşti ani s-a încercat protejarea ei cât de cât prin mici reparaţii, în special la acoperiş, costurile expertizelor şi lucrărilor propriu-zise pentru o restaurare completă fiind foarte mari pentru a putea fi suportate de comunitate. Din 2008 au venit la Urşi şi studenţi de la arhitectură în practică, care, probabil încântaţi şi de ospitalitatea noastră, ne-au ajutat mult şi la conservarea picturii şi la întocmirea releveului, iar în 2009, cu sprijin şi de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, biserica a fost inclusă în proiectul ’60 de biserici de lemn’, coordonat de domnul arhitect Şerban Sturdza, pe atunci preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România. Dumnealui a venit şi a văzut-o şi a trecut-o imediat pe listă, preluând pe umerii săi întregul proces de restaurare a bisericii noastre. În 2010, tocmai în momentul în care echipa de voluntari mobilizată de domnul arhitect Şerban Sturdza venise să o evalueze, s-a prăbuşit bolta altarului. De aici încolo, povestea este cunoscută şi nu avem suficiente cuvinte să le mulţumim tuturor celor implicaţi în proiect – experţi şi voluntari, pentru tot acest efort, care în final a dus la salvarea acestui monument deosebit”, spune preotul Şerban.
În urmă cu aproximativ o lună, proiectul de restaurare a bisericii de lemn din Urşi a primit şi recunoaştere internaţională, fiind printre laureaţii Premiilor Europene pentru Patrimoniu din acest an, câştigând atât aprecierea specialiştilor care au recompensat Fundaţia Pro Patrimonio şi cu 10.000 de euro, cât şi a peste 7.000 de cetăţeni din toată Europa, care au votat biserica din satul vâlcean dintre alte 23 de iniţiative din 18 ţări europene.
„Ne-am bucurat mult că biserica de lemn a fost desemnată marele câştigător al anului 2021 la Premiile Europene pentru Patrimoniu. Toate felicitările noastre se îndreaptă către domnul arhitect Şerban Sturdza, către membrii Fundaţiei Pro Patrimonio şi ceilalţi parteneri, comunitatea satului, pentru premiul primit. De asemenea, le purtăm recunoştinţă recunoştinţă tuturor celor care au votat acest proiect. După o perioadă de zeci de ani în care bisericuţa din satul Urşi a rămas în părăsire şi ruinare, Fundaţia Pro Patrimonio a decis să se aplece asupra ei, să o scoată din starea de colaps şi să o redea comunităţii”, a transmis şi directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, Florin Epure.
Biserica de lemn din Urşi este pe lista monumentelor istorice din judeţul Vâlcea din anul 2004, având codul de clasificare VL-II-m-09954. A fost ridicată la mijlocul secolului al XVIII-lea (1757) şi are formă de navă, cu un sistem structural realizat pe bârne suprapuse din lemn de stejar, pe care s-a aplicat tencuială amestecată cu câlţi de cânepă, baza pe care, în 1843, s-a realizat apoi, atât la interior, cât şi la exterior, fresca în ulei. De altfel, pictura este elementul cel mai valoros al acestei bisericii, conţinând unele reprezentări rar întâlnite în bisericile ortodoxe, cum ar fi cea a Maicii Domnului cu aripi şi cu sfântul acoperământ, de deasupra uşii biserici, sau cea a lui Iisus-viţă de vie din dreptul poliţei proscomidiei.
Judeţul Vâlcea are 92 de biserici din lemn, construite într-o perioadă cuprinsă între secolul al XVI-lea şi până la începutul Primului Război Mondial, care se află pe Lista Monumentelor Istorice. Multe dintre ele însă sunt degradate acum. Unele, cum este cazul acestei biserici din Popeşti sau al Bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din satul Mariţa – Vaideeni, considerată a fi printre cele mai vechi din ţară, fiind datată, fără dovezi clare însă, la 1556, au reuşit să fie salvate. Altele la fel de frumoase şi vechi încă aşteaptă, deşi timpul este nemilos cu ele.
