Sfântul Nicolae a trăit în timpul împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), într-un oraş din Asia Mică, Patara. A fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia (astăzi localitatea Demre din Turcia, aflată pe malul Mării Mediterane).
A fost întemniţat în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor decretate de împăraţii romani Diocleţian şi Maximilian. În urma Edictului de la Milan din 313 dat de Constantin cel Mare, care acorda libertate deplină creştinismului, Sfântul Nicolae s-a întors în scaunul episcopal din cetatea Mirei. A participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325 şi s-a dovedit un puternic apărător al credinţei creştine împotriva ereziei ariene, potrivit doxologia.ro.
Sfântul Ierarh Nicolae este patronul marinarilor şi al copiilor, salvatorul celor din temniţă şi primejdii, ajutătorul săracilor şi al celor nedreptăţiţi, protector al fecioarelor şi al călugărilor.
De s-ar fi povestit milele lui una câte una şi câte îndurări a arătat către cei săraci, pe câţi flămânzi a hrănit, pe câţi goi a îmbrăcat şi pe câţi a răscumpărat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti, se spune în viaţa Sfântului Nicolae.
Una din relatările ce privesc faptele minunate ale Sfântului Nicolae arată cum a fost miluit un sărac din oraşul său, un om care avea trei fete.
Şi pentru că nu avea cu ce trăi, omul acesta se gândea să le de-a spre desfrânare, ca prin aceasta să-şi câştige existenţa. Căci sărăcia şi lipsa aruncă pe om în multe păcate, spune părintele Cleopa Ilie.
Auzind de aceasta, Sfântul Nicolae s-a dus noaptea, pe ascuns, la casa săracului şi i-a aruncat o pungă cu galbeni pe fereastră, apoi s-a întors la episcopie neştiut de nimeni. Aflând banii, tatăl a mulţumit lui Dumnezeu şi cu ei şi-a căsătorit prima fiică.
După un timp, Sfântul Nicolae a aruncat noaptea prin fereastra săracului o altă pungă cu galbeni şi îndată s-a făcut nevăzut. Aşa omul a căsătorit-o şi pe cea de-a doua fiică. Când Sfântul Nicolae a aruncat pe fereastră şi a treia pungă cu galbeni pentru cea de-a treia fiică, îndată tatăl fetelor a alergat după el şi ajungându-l l-a cunoscut şi i-a mulţumit cu multe lacrimi pentru mila lui cea mare.
De-a lungul secolelor s-au spus multe poveşti şi întâmplări despre viaţa şi faptele Sfântului Nicolae, fiind venerat de către creştinii ortodocşi şi catolici şi cinstit de protestanţi. Prin exemplul său de generozitate arătată celor aflaţi în nevoie, în special copiilor, Sfântul Nicolae este un model de viaţă plină de compasiune.
Sfântul Nicolae, iubitorul de săraci şi Sfântul ocrotitor al copiilor, rămâne însă un model pentru felul în care creştinii trebuie să trăiască.
„Un episcop, Nicolae L-a pus pe Iisus Hristos în centrul întregii sale existenţe. Aşa şi noi, nu trebuie să uităm că centrul acestor sărbători, care ne stau în faţă nu este nimeni altcineva, decât Hristos, care se naşte pentru noi în ieslea din Betleem”, subliniază pr. dr. Ioan-Lucian Radu.
În seara de 5, conform tradiţiei, celor cuminţi, moşul le aduce dulciuri, iar celor neascultători, o nuieluşă.
Tradiţia sosirii lui Moş Nicolae îşi are originea în povestea unui personaj care a existat cu adevărat – episcopul Nicolae de Myra, care a trăit în Myra-Lichia, în secolul al IV-lea. Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin „biruitor de popor”. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.
Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu se puteau căsători şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Legenda spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani, care a căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici provine obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.
De asemenea, există obiceiul să se pună în apă crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care să înflorească de Anul Nou. În funcţie de crenguţa care a înflorit, se aşteaptă recolta de fructe în noul an. La sate există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.
Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile.
În Germania, imaginea lui Moş Nicolae este a unui bătrân ce poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.
Copiii din Franţa lasă pentru Moş Nicolae un pahar cu vin, iar pentru măgăruşul lui, morcovi şi zahăr. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite. În regiunile din estul Franţei, copiii ştiu că Moş Nicolae vine călare pe un măgăruş, alături de Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), înveşmântat în negru. Moş Nicolae lasă daruri copiilor buni, iar Pere Fouettard este cel care-i ceartă pe copiii care n-au fost cuminţi, dându-le o nuieluşă.
La copiii olandezi, moşul ajunge pe mare, venind din Spania. Dacă n-au fost cuminţi, se tem de însoţitorul moşului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moş Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi, precizează volumul amintit.
În Belgia şi Luxemburg, copiii îşi aşează ghetuţele în faţa uşii şi, la fel ca micuţii francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moş, morcovi şi zahăr pentru calul lui. Odată cu Moş Nicolae, la fel ca şi în alte ţări europene, copiii îl aşteaptă şi pe însoţitorul său, Hoseker.
Moş Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care-l ştiu ca pe un bătrân înveşmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi care călătoreşte alături de Krampus, care ţine în mână o nuia destinată micuţilor care nu au dat ascultare părinţilor.
Copiii din Italia aşează pe o farfurie, în seara de 5 decembrie, scrisorile în care-şi notează dorinţele, promiţându-i lui Moş Nicolae că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot în Italia, există tradiţia numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriţi).
În Croaţia, Moş Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri pe 6 decembrie, cu ocazia zilei sale consacrate. În seara dinainte, copiii îşi lustruiesc încălţămintea şi o aşează pe pervazurile ferestrelor, pentru ca moşul să le umple cu daruri, dulciuri şi fructe.
În Polonia, Moş Nicolae este o personalitate extrem de divinizată şi respectată. Îmbrăcat în haine episcopale şi purtând bastonul episcopal, se crede că el coboară din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindă întreaga ţară pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. Moş Nicolae intră în case şi ascultă rugăminţile copiilor. El îi ceartă sau îi laudă şi le dăruieşte apoi icoane, mere roşii, portocale şi „pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii). Uneori, el lasă darurile sub pernele copiilor care dorm sau le pune în ghete.
În unele oraşe şi sate din Slovacia, Moş Nicolae, sau Svaty Mikulas, soseşte într-o trăsură trasă de un cal. Copiii nerăbdători să îl vadă se adună pe străzi şi se unesc în coruri şi dansuri. În unele regiuni, moşul vizitează copiii acasă. În ajun, copiii îşi aşează încălţările lustruite pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să le găsească dimineaţa încărcate cu daruri. În unele şcoli are loc sărbătoarea „Mikul Mail”, în cadrul căreia copiii îşi dăruiesc unul altuia mici cadouri.
În Slovenia, în seara de 5 decembrie, copiii îşi aşează încălţămintea afară, în faţa uşii, aşteptând să o găsească a doua zi încărcată de fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cel care îl însoţeşte pe Moş Nicolae, numit Parkel, pune în încălţările copiilor obraznici cărbuni şi cenuşă.
Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Mikulás), copiii din Ungaria îşi lustruiesc pantofii cei mai buni şi îi aşează pe pervaz pentru a fi umpluţi de darnicul moş. Dimineaţa, ei găsesc în pantofi bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele aurii şi linguri de lemn.
