Fostul patriarh al României, Teoctist Arăpaşu, a fost pomenit, luni, în localitatea Tocileni, din judeţul Botoşani, în cadrul unei slujbe religioase prilejuite de împlinirea a 107 ani de la naşterea sa.
Un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenite a fostul întâi-stătător al Bisericii Ortodoxe Române în curtea Casei Memoriale ‘Teoctist Arăpaşu’ din localitatea natală a acestuia.
‘Fostul patriarh Teoctist a fost un om deosebit, cu o credinţă profundă, pentru că numai un om credincios poate să treacă din treapta cea mai de jos în cea mai înaltă, de arhi-păstor al Bisericii Ortodoxe Române. A fost apropiat oamenilor, credincioşilor, nouă, preoţilor, a fost ca şi un frate al nostru. (…) Nu o să uit niciodată îndrumările Prea Fericitului Părinte Patriarh, pentru că întotdeauna ne dădea sfaturi deosebite. Era în primul rând un om, o personalitate deosebită. De aceea, Prea Fericitul Părinte Patriarh este un exemplu viu, pentru noi, pentru toţi, pentru copiii tineri, pentru elevi’, a declarat la finalul slujbei preotul Octavian Poduţ de la parohia din Tocileni.
La rândul să, primarul comunei Stăuceni, Cosmin Epuraş, a evocat personalitatea fostului patriarh, pe care îl consideră ‘cel mai de vază fiul al satului’.
‘Prea Fericitul a fost, pe lângă Luceafărul ortodoxiei româneşti, şi un cărturar deosebit, având în vedere cele 17 volume scrise de Prea Fericitul Părinte, care se află atât în Biblioteca Comunală, cât şi în Casa Memorială. De aceea, noi, comunitatea, în aceste zile îl aniversăm cu bucurie pe cel mai de vază fiu al satului’, a afirmat Epuraş.
La evenimentul de la Tocileni au participat zeci de localnici, printre care şi rude ale fostului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Întâi-stătător al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, pe numele său de mirean Teodor Arăpaşu, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judeţul Botoşani. A intrat în mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928. A fost tuns în monahism la Bistriţa, judeţul Neamţ, sub numele Teoctist, la 6 august 1935.
Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a aprobat, la 4 ianuarie 1937, hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăuanul, în biserica Precista din Roman.
A absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica în 1940, în acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul ‘Magna cum laude’. Lucrarea de licenţă a fost susţinută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea marelui profesor liturgist Petre Vintilescu.
În paralel, a îndeplinit diferite funcţii administrative în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.
În data de 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul Eparhial din Iaşi. A fost hirotonit ieromonah de sărbătoarea Bunei Vestiri în 1945, de către arhiereul Valeriu Botoşăneanul, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În 1946 a fost hirotesit arhimandrit.
Între anii 1945-1947 a fost preot slujitor, iar apoi mare eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1946-1948). În această perioadă a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi.
La 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpaşu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în slujirea de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de ‘Botoşăneanul’. A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Catedrala ‘Sfântul Spiridon-Nou’ din Bucureşti, de către patriarhul Iustinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei şi episcopul Chesarie al Dunării de Jos.
În timpul cât a fost episcop vicar patriarhal, a fost şi secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1950-1954 ) şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale.
În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea. Autorităţile nu i-au permis însă plecarea în SUA şi în Canada.
La 16 septembrie 1962 a fost instalat ca episcop la Arad (ales în 28 iulie), unde a păstorit 10 ani, între decembrie 1969 – decembrie 1970, iar la 25 februarie 1973 a fost înscăunat în funcţia de arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (ales în 28 ianuarie).
A fost ales în demnitatea de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei la 25 septembrie 1977 şi a fost înscăunat la 9 octombrie.
Mitropolitul Teoctist a continuat la Iaşi activitatea pe care o desfăşurase aici între anii 1945-1950. Nu numai în plan arhitectonic s-a lucrat în acea perioadă, ci şi pe plan cultural, teologic şi duhovnicesc. Au văzut atunci lumina tiparului multe cărţi importante pentru teologia românească. ‘Mitropolitul Iacob Putneanul’, 1978, ‘Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioşilor ortodocşi români’ şi ‘Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc’, 1980, ‘Dumnezeiască Liturghie a Mitropolitului Dosoftei’, 1980, sunt doar câteva dintre titlurile care au apărut la Iaşi.
În această perioadă, ierarhul Teoctist şi-a îndreptat atenţia şi spre satul natal, unde în 1984, pe locul vechii biserici, mitropolitul a început construirea unei biserici de zid, cu hramul ‘Naşterea Maicii Domnului’.
Începând cu luna iulie a anul 1980 şi până în ianuarie 1982 a îndeplinit şi funcţia de locţiitor de mitropolit al Ardealului.
După moartea patriarhului Iustin, 31 iulie 1986, a devenit locţiitor de patriarh.
La 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie a fost întronizat ca arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În ianuarie 1990, în urma unor contestări cu referire la demolările de biserici din Bucureşti de către regimul comunist, Teoctist a cerut Sfântului Sinod retragerea sa din slujire, în semn de pocăinţă, iar apoi s-a stabilit la Mănăstirea Sinaia. În aprilie 1990, Sfântul Sinod a revocat decizia de retragere a patriarhului Teoctist şi a hotărât rechemarea acestuia.
În perioada 7-9 mai 1999 patriarhul Teoctist a primit la Bucureşti vizita papei Ioan Paul al II-lea. A fost ales membru de onoare al Academiei Române, la 17 decembrie 1999.
Patriarhul Teoctist, decedat la 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani, a fost cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. AGERPRES / (AS – A – autor: Cristian Lupaşcu, editor: Marius Frăţilă)
Sursa: PRESSONLINE
