„A fost cazul Djokovic, apoi blasfemiile de la deschiderea JO 2024, acum cazul judoka Nemanja Majdov, semne că atacurile împotriva sportivilor creştini se înmulţesc”, scrie Andrei Guşă

„Cazul persecuției lui Novak Djokovic vă este deja binecunoscut. Ei bine, cazul lui Nemanja Majdov este unul similar. Iar dacă enumerăm cazurile jucătorilor de fotbal care sunt sancționați pentru refuzul de a juca într-un tricou pe care este afișat curcubeul lgbt, sau mai grav decât atât, întâmplările hidoase de la JO Paris 2024, unde în cadrul probei de box feminin au fost infiltrați doi bărbați, dovediți ca atare inclusiv de către Federația Internațională de Box, respectiv unde atletele cu dizabilități au fost somate să concureze împotriva unui transexual cu dizabilități la o probă de alergare, putem trage rapid concluzia cum că procesul de persecuție împotriva sportivilor creștini este orchestrat la scară largă, urmând să fie complet generalizat”, scrie, pe solidnews.ro, consultantul politic Andrei Guşă.

„Asta, cel puțin în cazul în care nu vor exista anumite forțe creștin-conservatoare, cum ar fi Donald Trump sau anumiți suveraniști europeni care să pună piciorul în pragul acestui sacrilegiu.

De ce este vorba despre creștinism cu predilecție, și nu despre toate religiile? Pentru că, în primul rând, aceste evenimente se întâmplă exclusiv în lumea occidentală, respectiv în competiții sportive patronate de către forțe occidentale. Nu vom auzi niciodată despre astfel de evenimente în Asia, Orientul Mijlociu, sau Africa de pildă, acolo unde alte religii și-au pus amprenta. Mai mult decât atât, revenind la cazul Majdov (https://www.stiripesurse.ro/sportiv-din-serbia-campion-mondial-la-judo-suspendat-pe-cinci-luni-pentru-ca-si-a-facut-semnul-crucii-la-jocurile-olimpice_3436327.html) – suspendat timp de cinci luni pentru semnul crucii: acesta este un semn specific creștinilor, alte religii neavând o astfel de simbolistică, care să se manifeste undeva la granița dintre viața cotidiană și cea spirituală. Așadar, cu părere de rău, trebuie recunoscut și afirmat faptul că măsura interzicerii simbolisticii religioase pe parcursul competițiilor, adoptată de către Federația Internațională de Judo, este în fapt una fățarnică, pentru că ea nu face decât să-i discrimineze pe creștini, sectanții celorlalte religii nemanifestându-se prin simbolistici, ci prin rugăciuni, care evident nu ar putea fi reproduse în timpul competițiilor .

Trecând peste această introducere extinsă dar absolut necesară, faptul că sportivii creștini cu personalitate/spirit deranjează forțele transumaniste este mai mult decât limpede. Motivul? Pentru că devin cu ușurință idoli ai maselor (din sfera occidentală). Iar problema transumaniștior rezidă în faptul că aceștia nu devin idoli de carton, la fel ca și cei promovați în lumea occidentală de câteva decenii, ci devin idoli autentici și inspiraționali, aceștia fiind o amenințare pentru progresiști. Nu au nevoie de astfel de idoli. Vor să-i înăbușe, cu orice preț. Ar fi și culmea altfel, mai ales dacă luăm în considerare tot spațiul de show, controlat eminamente de către progresiști – hollywood, muzică, reality showuri, talent showuri, toate acestea au fost dirijate astfel încât să livreze doar lideri de carton, de tip OMUL NOU – obedienți, adepți ai curentelor progresiste, fără păreri sau idei proprii, idoli prin care masele să poată fi manipulate în voie.

Dar oamenii nu sunt atât de prosti cum au sperat progresiștii, astfel încât încă există o majoritate care nu s-a lăsat manipulată de către acești idoli de carton. Tocmai de aceea, s-a trecut la etapa a doua, în care celui mai mare campion din istoria tenisului, Novak Djokovic, nu i-a fost permis să concureze o bună perioadă de timp pentru că nu s-a vaccinat. Chiar să credem că vaccinul a fost motivul real? Evident, motivul real pentru care Djokovic a fost și este persecutat, este faptul că acesta a devenit cel mai mare erou actual al lumii ortodoxe, respectiv unul dintre cei care ne dă puterea de a ne împotrivi nedreptăților și absurdităților – de a fi dizidenți.

Din punctul meu de vedere (al profesionistului), această suspendare de cinci luni pe care Majdov a primit-o în urma JO Paris 2024 nici măcar nu este singura nedreptate pe care a suferit-o în timpul jocurilor – a fost descalificat în timpul concursului după o fază care a fost judecată (nu de arbitru, ci de masa tehnică!) după litera regulamentului, dar nu și în spiritul regulamentului. Ori e greu ca litera unei legi primeze în fața spiritului acesteia, dar asta este deja altă poveste.

Îl cunosc de mai bine de 10 ani pe Nemanja Majdov, cel care este prieten cu Novak Djokovic. Niciodată nu l-am simpatizat sau am fost prieten cu el, din cauza faptului că este un tip dificil, care-o știe doar pe al lui. Dar întotdeauna l-am respectat, și pot să depun mărturie că niciodată nu s-a revoltat – deși o face destul de des – când nu i s-a făcut vreo nedreptate. Un bun exemplu este cel de acum câteva luni, atunci când a fost învins pe merit la Campionatul European de către românul Alex Creț, cel mai valoros judoka pe care îl avem în momentul de față. Majdov a dat mâna cu Alex și a plecat, nu a avut nimic de reproșat.

Sportivii de performanță, și mai cu seamă marii campioni, se formează prin mai mult sau mai puțin talent, dar invariabil printr-o imensă cantitate de suferință – multe lacrimi de sânge. Cei care reușesc cu adevărat însă sunt cei care au un mare spirit – și invariabil, suferința este cea care provoacă regăsirea acestuia. Refuzarea semnului Sfintei Cruci pentru un sportiv creștin, poate mai cu seamă a unuia care este și ortodox, este un afront frontal adus spiritului acestuia. Cum să mergi „la război” fără să îți faci cruce – gestul acesta este parte integrantă a spiritului ortodocșilor. Există fără doar și poate o ofensivă împotriva sportivilor creștini, este limpede că transumanismul a infiltrat conducerea sportului mondial.

Donald Trump – “In the end, they’re not coming after me. They’re coming after you — and I’m just standing in their way”. În final, nu sportivii creștini sunt cei vizați. Cei vizați sunteți voi, iar acești eroi doar le stau în cale.

P.S. Principiile luptătorului de judo

1. Voi fi mereu stăpânul gândurilor mele şi voi cultiva numai gânduri bune. În sala de judo îmi voi stăpâni stările sufleteşti pentru a nu îngreuna munca colegilor mei şi a mea.
2. Întotdeauna îmi voi păzi limba pentru a nu rosti cuvinte dispreţuitoare sau supărătoare. Întotdeauna voi spune numai adevărul. Vreau s-ascult de două ori, să judec şi apoi să vorbesc. Pentru aceasta am două urechi şi o singură gură.
3.Vreau să-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos şi pentru bine. Niciodată n-am să păgubesc pe cineva prin faptele mele.
4. Voi glumi şi voi râde cu colegii mei, dar niciodată n-am să iau ceva în derâdere, n-am să stric momente solemne. Vreau să mă bucur de tot ceea ce este frumos.
5. Voi asculta sfaturile antrenorilor şi ale judoka mai bine pregătiţi şi voi încerca să le aplic. În situaţii serioase voi rămâne serios. Dacă am alte păreri personale, le voi arăta pe faţă.
6. La orele de antrenament nu voi practica altceva decât sportul nostru: JUDO. Vreau să-mi concord toate gândurile numai asupra judo-ului. Voi progresa numai străduindu-mă neîncetat să dau maximum de randament. Vreau să ajut şi pe alţii să cunoască judo-ul în splendida sa frumuseţe.
7. În timpul concursurilor voi lupta curajos şi cinstit. Îmi voi stima adversarul şi mă voi strădui mereu să obţin victorii pentru echipa şi ţara mea. Ca învingător nu mă voi înfumura, iar ca învins voi munci înzecit pentru a mă pregăti.
8. La durere nu mă voi tângui, demonstrând stăpânire de sine. Nu-mi voi indispune colegii prin urlete şi jeluiri. Voi ierta pe cei ce, cu sau fără voia lor, mi-au pricinuit aceste dureri.
9. Voi lupta cinstit şi corect, nu mă voi lăuda şi nu voi căuta să ies în evidenţă. Dacă voi fi silit să mă apăr, sau să apăr pe alţii în cazul unui pericol, nu voi porni ca un sălbatec, ci voi folosi forţa şi cunoştinţele mele numai pentru a înfăptui binele şi a apăra devărul.
10. “Înţeleptul cedează”, spune un vechi proverb. Vreau ca atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la antrenamente, să cedez pentru a învinge. Niciodată n-am să fug din laşitate şi nu voi ocoli primejdia arătându-i spatele.
DA, VREAU ACEASTA!
JIGORO KANO”, scrie Andrei Guşă.

SHARE

URMĂREȘTE-NE PE

Campanii publicitare
    sales banner

Articole Similare