„Elena Lasconi a vrăjit un oraș și, mai apoi, un partid. După o carieră bazată numai pe apariții televizate și pe știri de presă, Elena Vasilica Lasconi a devenit o mini vedetă politică. Câștigă alegerile din USR și devine candidata partidului la alegerile prezidențiale din acest an. Succese în cascadă, menite să atragă și să hrănească ambiții de putere. Fără îndoială, ne aflăm în fața unei doamne care stăpînește relația cu camerele de luat vederi, care trăiește intens pe scenă și la microfon, ca o actriță care este vrăjită de propriul său rol. În plus, fosta crainică își gestionează aparițiile cu pricepere și abilitate, chiar le pregătește minuțios. Așa a ajuns la o cotă de popularitate de care s-a lipit și visul de putere”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„Politica a înregistrat nenumărați jurnaliști care au sărit gardul spre partide și spre funcții publice. Au simțul scenei, al relației cu publicul, vorbesc ușor, învîrt subiectele și se pricep să atragă atenția și să smulgă aplauze. Pe la unii și Narcis a poposit prea mult. Audiența aduce bani și admiratori. Garcea, Dan Diaconescu, Mitică Dragomir, Becali, Florin Călinescu erau și se mai cred de neîntrecut la poante, păreri, glumițe. Sunt un fel de doctori în orice. Toți au gustat cîte puțin din politică și tot nu s-au lecuit. Ba unii dintre ei încă mai speră.
„Nu sunt aici să vă zic să răbdaţi, să aveţi răbdare. Sunt aici să vă zic ‘gata fraţilor, haideţi la luptă, momentul schimbării este acum”(…) priviţi-mă în ochi! Nu ca preşedinte, ci ca eu. Sunt tot eu, aceeaşi Elena pe care o ştiţi de azi, sau pe care aţi cunoscut-o în urmă cu un an, cu doi, cu trei, sau cu 30 de ani. Dacă veniţi alături de mine, nu va fi uşor, va fi cel mai greu. Dar vom câştiga. Vom câştiga. România este casa noastră. Când un hoţ îţi intră în casă, nu pleci tu din casă, îl scoţi pe el afară. România poate avea un viitor mai bun. Putem să avem salarii mai bune în România, un sistem de sănătate în care să fim trataţi. Şi să fim trataţi cu empatie şi respect. Putem avea un sistem de educaţie în care chiar să fie educaţi copiii noştri. Putem să facem toate acestea. Putem să asigurăm un viitor pentru România”, a spus Elena Vasilica Lasconi la Congresul USR.
Frumos, clar, din inimă, cu un patetism de mămică urcată pe o masă să le vorbească soldaților înainte de luptă. La acest capitol, Diana Șoșoacă este mult mai gonflată în abordare și mobilizează mai abitir. Vorbește direct în trombone. E drept, multora le stîrnește rîsul. Adevărul este că ambele doamne se aseamănă, doar că Lasconi este mai prețioasă și mai decentă. Diferă doar perspectivele externe. Una trage cu ochiul către Vest, cealaltă se prăvale către Est.
Care să fie liniile mari ale proiectului politic la care (cu tupeu!) Elena Vasilica Lasconi l-a invitat și pe Nicolae Ciucă să îl susțină? Dincolo de lista cu priorități și exemplul cu „România este casa noastră. Când un hoţ îţi intră în casă, nu pleci tu din casă, îl scoţi pe el afară” ce mai este?
Am parcurs cea mai mare parte dintre știrile existente despre Elena Lasconi ca primar la Câmpulung. Le-am recapitulat și în Cotidianul („Lasconi și iar Lasconi”) și merită să o faceți și dumneavoastră. Cele mai multe sunt știri supte din deget, cum zic jurnaliștii. Dacă nu apăreau nu păgubea nimeni cu nimic. Că a schimbat yala de la primărie, că a făcut o declarație de dragoste soțului ei, că pe vreme de Covid a cerut măsuri de protecție ca la ATI la intrarea în primărie, că vrea să transforme un teren cu ciulini într-un „centru medico-social” (cine știe dacă s-o fi bătut fundația!), că vrea facturi zero pentru iluminatul public, că și-a corectat numele, că i-a destituit pe șeful poliției locale și pe cel al administrației piețelor, că și-a procurat un aparat cu care i-a controlat pe angajați dacă trag la măsea, că a îmbrăcat primăria orașului în inimioare etc.
Dincolo de abordările frumoase și îngrijite, cam asta este anvergura personajului.
După cum arată lista de interesați de candidaturi la alegerile prezidențiale putem observa un lucru. Crește vertiginos lista de promisiuni exprimate cu limbariță politică în stil talk show și scade vertiginos anvergura intelectuală.
Cît despre cultură și proiecte politice solide, secetă mare!”, scrie Nistorescu.
