„Avem un singur dușman: “monstruoasa coaliție a marii trădări naționale”. În lupta cu ea orice alte controverse trebuie date uitării! Oare cine poate fi atât de nebun încât să voteze un prezidențiabil propus de coaliția complice la lovitura de stat și astfel să îi și dea ei toată puterea?!”, scrie, pe Facebook, Adrian Severin.
El mai scrie: „RELUAREA DIALOGULUI SĂPTĂMÂNAL LA POSTUL “BUNĂ ZIUA IAȘI”, DESPRE:
1. Lovitura de stat neechivocă dată prin anularea candidaturilor și a turului 1 la alegerile prezidențiale, împreună cu oprirea votului din turul 2 în chiar timpul desfășurării acestuia, pentru a exclude victoria unor candidați neaparținând statului oligarhic subteran și nedoriți de puterile externe al căror vasal acesta este, ci creați în laboratoare străine sau naționale neagreate de ele; radicalismul și riscurile strategice ale unei asemenea măsuri se explică prin degradarea continuă a capacității intelectuale și administrative a liderilor români selectați de hegemonii străini, ceea ce a făcut ca aceștia să nu mai fie în stare a falsifica rezultatul votului popular prin metode perlate, așa cum reușiseră predecesorii lor cu ocazia alegerilor precedente din ultimii circa 15-20 ani.
2. Criza cronică a democrației din România, suspendarea permanentă a Constituției și guvernarea în afara legii (dizolvarea statului de drept) explicabilă prin patru pași:
i. lichidarea oamenilor politici români care deranjau prin pozițiile lor naționale și, în același timp aveau capacitatea de a influența deciziile politice la nivel internațional, prin asasinat moral săvârșit de un sistem judiciar vasalizat și politizat, aceștia fiind înlocuiți cu trădători locali din ce în ce mai inculți și mai nevolnici;
ii. transformarea sistemului educativ (și în special a celui universitar) dintr-un ansamblu de instituții formatoare de caractere într-o mașinărie de îndoctrinare și spălare pe creier, dirijată de puteri oculte (inclusiv serviciile de informații secrete), care a înlocuit adevărul cu “post adevărul” (adică minciuna) și gândirea creatoare cu “corectitudinea politică” (a neo-bolșevismului cultural, a negării bunului simț și a răsturnării legilor naturii), pregătind generații de tineri pentru a fi purtătorii unei revoluții culturale violente îndreptate împotriva a tot ceea ce omenirea a creat superior până în prezent; în acest context o mențiune specială se cuvine a fi făcută referitor la dezastrul din învățământul juridic, care produce politruci lipsiți de cultură juridică, dependenți de buchia legii ca expresie exclusivă a voluntarismului politic și preocupați doar de propășirea personală prin subordonarea servilă față de deținătorii puterii, fie ei români fie străini;
iii. confiscarea puterii populare de către grupări oligarhice ale serviciilor secrete, care s-au infiltrat abuziv în toate structurile politice, sociale și economice ale statului român, creând rețele de interese ilegitime de tip mafiot ajunse, adesea sub protecția unor puteri statale sau corporatiste străine, să paralizeze guvernarea legii, justiția socială, progresul economic și apărarea siguranței naționale;
iv. presa miluită și ticăloșită care a devenit industrie pentru producerea și colportarea minciunii, dezinformării și manipulării de masă.
În aceste condiții numai un uriaș cutremur social mai poate aduce națiunea pe drumul legalității, progresului, demnității și al echității sociale.
3. Politica dusă de stat în afara dreptului care, distrugând încrederea cetățenilor în instituțiile statului, distruge coeziunea socială și astfel demolează ordinea publică și statul, împingând, în mod obiectiv, spre violență de masă cu izbucniri spontane imposibil de temperat; statul a cărui politică se realizează în afara dreptului și legii, este un stat inevitabil violent, a cărui violență naște reacții violente.
4. Trecerea de la ipocrizia instanțelor judecătorești care, în baza protocoalelor neconstituționale încheiate cu serviciile secrete, judecau pe baza informațiilor primite de la acestea fără a le pune în dezbaterea părților spre a le verifica autenticitatea, la cinismul CCR, care a procedat identic, fără a mai păstra, însă, confidențialitatea respectivelor informații și a sursei lor, ci folosindu-le pe față; ca și în cazul instanțelor judecătorești, informațiile furnizate CCR s-au dovedit a fi false sau, în orice caz lipsite de bază probatorie, fiind menite să conducă spre o concluzie prefabricată.
5. Fapta Guvernului de a nu fixa o nouă dată pentru finalizarea alegerilor prezidențiale, la o lună de la anularea / întreruperea acestora, ca probă a rezoluției infracționale aflate la baza deciziei de anulare a CCR, decizie care nu a vizat simpla așteptare, cu caracter “excepțional”, a depunerii jurământului de către un nou președinte, ci prelungirea sine die a mandatului actualului președinte, fără observarea condițiilor limitative puse de Constituție, cel mai probabil spre a permite fie desfășurarea unor acțiuni ilegale vizând împingerea țării în război și păgubirea ei sub aspect economic, fie ascunderea urmelor lăsate de astfel de acțiuni consumate în trecut; în atari condiții devine imposibilă votarea unui prezidențiabil susținut, direct sau indirect, de actualele partide de guvernământ, dacă și atunci când, totuși, alegerile prezidențiale vor avea loc.
6. Responsabilitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție de a declanșa reabilitarea încrederii cetățenilor în instituțiile statului român actual și de a evita alunecarea vieții publice spre violență și instabilitate, prin adoptarea unei decizii care să impună reluarea imediată a turului 2 al alegerilor prezidențiale; aceasta s-ar putea realiza dacă ICCJ:
i. va acționa strict în baza competențelor sale legale;
ii. va reține că deciziile CCR luate în calitate de curte de justiție, deci cu încălcarea naturii juridice a competențelor acesteia ca instanță de contencios / control constituțional, nu au caracter obligatoriu și trebuie tratate ca inexistente;
iii. va face aplicarea directă a CEDO (art 3 Protocolul 1) și a altor tratate internaționale ratificate de România, deci, parte a dreptului intern românesc, având ca obiect dreptul la alegeri libere.
7. Valul anti-globalist și anti neo-bolșevism cultural al furiei populare care mătură lumea euro-atlantică de la Ottawa la Berlin, de la Paris la Roma și de la Londra la Viena, după ce a măturat țărmul maghiar și polonez, lăsând România ca ultim bastion în calea realismului politic și al respectului pentru identitatea națională; acesta impune o urgentă revizuire a noțiunilor de “extremă dreaptă”, “anti-occidental”, “anti-european” și “pro-rus”, luarea în considerare a compatibilității între “suveranism”, pe de o parte, și “integrarea europeană” și “pro-occidentalism”, pe de altă parte, precum și scoaterea din opoziție a “europenismului” și “pacifismului” (în particular în relația cu Rusia), fiind singurele căi pentru salvarea proiectului european, evitarea unui nou război mondial și edificarea unei noi ordini globale pluraliste; “globalismul”, mai ales în varianta lui soroșistă, nu este “pro-european”, ci “anti-european”, iar Europa politică nu este exclusiv neoimperială, așa cum o concep Macron, Scholz și van der Leyen, ci poate fi federală, confederală, a regiunilor, a națiunilor (inclusiv ca federație sui generis de state națiune suverane) etc.
8. Războiul din Ucraina, care este deja pierdut pentru SUA și aliații săi, cu consecințe mai grave decât pierderea războiului din Afganistan întrucât antrenează pierderea influenței civilizației occidentale la nivel global; înfrângerea civilizației occidentale nu este consecința victoriei Rusiei, ci a miopiei strategice, nerealismului tactic și narcisismului ideologic al Occidentului euro-atlantic.
9. Apropiata preluare efectivă a mandatului prezidențial de către Donald Trump, care impune românilor o atentă administrare a așteptărilor, pusă sub semnul unui optimism moderat, în condițiile în care:
i. orice președinte american va fi preocupat să asigure supremația SUA în ordinea lumii, ceea ce administrația Trump (spre deosebire de administrația Biden / Obama) va încerca să o facă singură, dacă va fi posibil, și împreună cu aliații, doar dacă va fi strict necesar (ceea ce deschide perspectiva lăsării UE singură să se înțeleagă cu Rusia și să își rezolve raporturile de securitate cu aceasta); exigențele lui Donald Trump cu privire la creșterea cheltuielilor militare ale aliaților europeni par menite să facă imposibilă menținerea NATO.
ii. Donald Trump nu va renunța la război, ci va schimba locul geografic al acestuia (din Atlantic în Pacific și din Marea Neagră în Marea Chinei) și mijloacele pentru purtarea lui (preferând războiului clasic, războiul hibrid, cu special accent pe războiul economic), fără a părea să observe deocamdată că nici un război local nu se termină înainte de a se găsi soluția globală pentru terminarea lui și nici un război hibrid nu se termină înainte de a deveni convențional;
iii. față de emergența ordinii globale propulsate de Orientul / Sudul Colectiv, Donald Trump revine la un model de securitate bazat pe garanții teritoriale (ceea ce îl apropie de Vladimir Putin), depărtându-se de conceptul Atlanticului de Nord, pentru a își consolida puterea reală în emisfera vestică (extinderea suveranității americane asupra Canalului Panama și Groenlandei, anexarea Canadei, război vamal cu Mexicul și Perul, îndepărtarea influenței europene și asiatice din America de Sud etc).
10. Evoluțiile din Siria care:
i. exprimă schimbarea interesului Iranului, reconciliat cu Arabia Saudită și EAU, și în parteneriat strategic cu China, Rusia și Turcia, pentru a continua disputa cu sionismul prin releul sirian;
ii. indică modificarea strategiei medio-orientale a Rusiei, gata să transfere Turciei neo-otomane rolul de factor stabilizator regional, în contrapondere cu Israelul, depărtând-o și mai mult de SUA / NATO;
iii. sugerează un schimb ruso-american de tipul Ucraina contra Siria, asemănător cu schimbul prin care s-a încheiat criza rachetelor cubaneze în 1963 (rachetele sovietice din Cuba contra rachetelor americane din Turcia);
iv. anticipează implicarea SUA într-un război civil sau în tensiuni regionale post-Assad, care să nu îi permită folosirea în Marea Chinei a energiilor eliberate prin încetarea prezenței în Ucraina”.
