Adrian Severin a vorbit despre „România ca țară abandonată de propriul popor și sfidată de oligarhia de pradă care i-a confiscat instituțiile”.
„Pe când popoarele Europei se ridică (în Polonia, motivul mobilizării populare fiind chiar apărarea ordinii constituționale democrate, iar nu salariile și prețul benzinei), românii (cu excepția câtorva care stau ori au stat fie în stradă fie în pușcării) continuă glorificarea și practicarea pasivității, confundând acțiunea cu violența și inacțiunea cu înțelepciunea.
Noul an 1848 al Europei care nu neagă solidaritatea europeană, ci, deopotrivă imperialismul supra național (cel ce vrea să supună națiunile unei puteri care nu se mai supune nici unui control național cetățenesc) și imperialismul post național (cel ce urmărește desființarea națiunilor cu totul, pentru a-i supune pe oamenii rămași fără identitate, unei guvernări globale de tip oligarhic), îngemănate azi în politicile oligarhiei bruxelleze.
Situația gravă din Polonia care riscă să aducă, după o lovitură de stat eșuată (spre deosebire de cea reușită din România) un război civil, ca o consecință a politicii hegemonilor europeni acționând direct sau prin intermediul instituțiilor UE, dedicată acum, după pierderea credibilității și autorității, loviturilor de forță având ca obiect schimbări de regim în statele membre opuse globalismului neobolșevic (mai exact neotroțkist).
Afirmarea și consolidarea triadei China-SUA-Rusia ca principală structură de rezistență a ordinii mondiale multipolare post americane, care lasă în afară o Europă dogmatică, narcisistă și autistă.
România ca obiect al geopoliticii actuale care nu poate spera de la o nouă Ialtă, programată, se pare, pentru a doua parte a lunii noiembrie, la Shenzhen, în China, decât să vadă procentul de 90% influență rusă convenit în Crimeea în 1945, redus la circa 75%; după ce unii defineau libertatea României prin aptitudinea de a-și alege stăpânul, ajungem ca libertatea României să fie definită de raportul între dimensiunea influenței stăpânilor externi.
Alegerile (midterm), în Statele Unite ale Americii cu miza, semnificația și impactul lor asupra societății americane profund polarizate, frustrare și nevrozate, asupra luptei dintre conservatorismul imperial al administrației americane și globalismul neobolșevic al statului subteran american, precum și asupra politicii externe americane (în special cu referire la Ucraina, Orientul Mijlociu, Taiwan și relația transatlantică)
Caracterul ireversibil al actualului curs al istoriei de la ordinea mondială americană la ordinea mondială postamericană, care nu va putea fi oprit de rezultatul alegerilor din SUA sau de reacționarismul UE, singura necunoscută fiind legată de durata, metodele și suferințele tranziției”, a arătat Severin.
