„Singurul motiv al întâlnirii între partidele parlamentare și KWI ar fi acela de a i se spune să plece. Altfel devin complici ai loviturii de stat”, scrie, pe Facebook, fostul ministru Adrian Severin.
El adaugă: „Nu au fost rușii! A fost PNL! Așa s-a putut mări notorietatea, dar nu eligibilitatea lui C.G. Alegerea a făcut-o poporul și votul lui este valabil. Ciolacu și Ciucă, doi șmecheri păguboși, slugi hoațe ale lui Iohannis, care s-au încurcat în propriile driblinguri, lăsându-l pe șăf și bătut și fără portofel. Membrii comunității academice care, făcând pactul cu diavolul, își pun la bătaie prestigiul pentru a susține o lovitură de stat, devin părtași la crimă”.
De asemenea, Severin redă şi dialogul cu avocatul Toni Neacşu, pe marginea expirării mandatlui lui Iohannis: „Întrucât problema consecințelor faptului că pe 21 decembrie 2024 expiră mandatul Președintelui Iohannis a creat multe controverse, fiecare dintre cei care au intervenit în discuție vorbind în paralel cu ceilalți, fără a se referi la argumentele lor, ceea ce nu a putut crea decât confuzie, am considerat util să intru în dialog cu dl Adrian Toni Neacșu, un jurist de bună calitate, fost judecător și fost membru al CSM, în prezent avocat, pe tema respectivă.
Dl Neacșu este de aceeași părere cu mine în ceea ce privește împrejurarea că mandatul lui KWI expiră la data la care se împlinesc cinci ani de la preluarea sa.
Mai departe, domnia sa caută ieșirea din impas prin soluții juridice dependente de arbitrariul politic și apte a-i oferi acestuia acoperire legală.
Eu unul nu cred că o problemă poate fi rezolvată cu aceeași mentalitate care a creat-o. Nu putem reveni în legalitate acceptând ca valabile soluțiile juridice concepute de CCR din rațiuni politice. CCR a dat o lovitură politică deghizată în raționamente juridice. Această lovitură politică trebuie neutralizată politic. Abia după aceea se va putea reveni pe câmpul dreptului.
CCR a creat o problemă politică (absența unui președinte nou, în momentul în care mandatul președintelui vechi a expirat), după care, fără ca nimeni să i-o fi cerut, a căutat o rezolvare juridică pentru această problemă, încercând să o impună cu argumentul că are monopolul interpretării prevederilor constituționale aplicabile. Aceasta nu este, însă, o ieșire legală, ci una tot politică. A o trata ca fiind juridică, și apoi a căuta o formulă politică pentru a ajunge la o altă soluție juridică este a egal cu a merge pe un drum închis.
Impasul are un nume: lovitură de stat. Restabilirea ordinii constituționale cere o contra lovitură.
În concluzie, suntem de acord asupra esenței lucrurilor: de mâine KWI rămâne în fapt fără mandat. Eu spun că aceasta este consecința unei lovituri de stat și continuarea exercitării funcției prezidențiale de către KWI este o prelungire, un accesoriu al loviturii de stat. Dl Neacșu nu o califică. Ceea ce ne deosebește este modalitatea de a gestiona această situație.
În jurul acestei controverse s-a desfășurat dialogul nostru pe care îl reproduc în cele ce urmează.
ATN: Astăzi încetează de drept mandatul președintelui Iohanis. Mâine va desemna însă propunerea sa de premier, dupa consultări.
Pentru ca toată lumea își dă cu părerea mai arat o dată că doar Parlamentul este cel care poate contesta prelungirea de facto a mandatului d-lui Iohanis.
Deci, de astăzi, dupa ce vom avea președinții Camerei Deputaţilor și Senatului, aceștia pot sesiza Curtea Constituțională pentru a constata existenţa vacanței funcției de Președinte, urmând ca ulterior presedintele Senatului sa preia interimatul.
Mai jos este procedura din Legea nr. 47/1992. (În esență, procedura prevede că în caz că funcția prezidențială rămâne vacantă, unul dintre președinții celor două Camere ale Parlamentului trebuie să sesizeze CCR pentru ca aceasta să constate situația și astfel să deschidă drumul interimatului. – nn AS)
Soluția se află în Parlament iar cât timp ei nu acționează pentru apărarea valorilor constituției orice discuție este de prisos. Dacă nu se invoca vacanta functiei de presedinte începând de mâine, 22.12.2024, inseamna ca Parlamentul, autoritatea reprezentativa supremă a poporului roman, este de acord cu prelungirea mandatului presedintelui Iohanis.
PSD si PNL, care vor detine cele doua functii, sunt cei care hotarasc sa-l mai tina la Cotroceni pe d-ul Iohanis.
E simplu.
AS: Parlamentul nu poate prelungi mandatul președintelui decât prin lege organică, în caz de război și calamitate. Nu există și calea prin ignorarea expirării mandatului prezidențial. Dacă Președinții Camerelor nu sesizează CCR, deci nu acționează, mandatul Președintelui nu se prelungește, ci cei doi președinți devin complici la lovitura de stat.
ATN: D-le profesor, știți foarte bine ca nu pot fi decât de acord, dar pe mine ma interesează soluțiile practice. Nu îl putem scoate cu portareii sau parchetul din Cotroceni și cata vreme CCR a constatat aplicabilitatea art 83 alin 2 (iar nu doar ne-a trimis sa-l citit cum zice Tudorel Toader) este limpede ca s-a oferit suport legal pentru rămânerea în continuare. Soluțiile actuale sunt politice și este momentul sa vedem cat populism exista in declarațiile liderilor politici și cata responsabilitate: sesizarea CCR pentru constatarea vacanței funcției sau suspendarea președintelui.
AS: Adrian Toni Neacsu, care este soluția practică atunci când prinzi un hoț la tine în casă? Îi citești din Biblie sau din Codul bunelor maniere, sau chemi poliția? Iar până vine poliția, iei coada de la mătură și îi aplici … Constituția.
Suntem în prezența unei lovituri de stat. Instituțiile împuternicite cu aplicarea legii trebuie să acționeze conform atribuțiilor lor. Un președinte căruia i-a expirat mandatul și refuză să accepte acest lucru este un infractor care trebuie tratat ca atare. Nu cu portăreii trebuie scos, ci cu jandarmii.
Ceaușescu a cerut să fie judecat de Marea Adunare Națională și nu s-a acceptat, deși ar fi trebuit întrucât se punea problema de a fi judecat după ce a fost debarcat. De ce ar fi tratat Iohannis mai favorabil?
Sper că înțelegeți ce vreau să spun.
CCR NU a oferit suport legal pentru prelungirea mandatului lui Iohannis.
În primul rând, ea a discutat despre prelungirea mandatului fără ca să i se fi cerut lucrul acesta și fără ca în acel moment postul să fie de facto vacant. Ea era automat sesizată numai în legătură cu regularitatea constituțională a alegerilor (nu mai discut de faptul că nu o putea face în timp ce ele erau în curs și după ce validase deja turul întâi), iar nu cu problema vacanței funcției prezidențiale. Pentru aceasta, cum bine spuneți, trebuia sesizarea președinților Parlamentului. Prin urmare, a acționat cu încălcarea competențelor sale, după ce anulase alegerile tot cu încălcarea acestor competențe.
În al doilea rând, vacanța căreia i-a aplicat art 83 alin 2 era consecința probabilă a fraudei constituționale care a condus la anularea alegerilor. Or, principalul fraus omnia corrumpit este și un principiu de drept public, iar nu numai de drept privat. Nu pot considera ca obligatorie o decizie a CCR care caută a valorifica frauda CCR. CCR nu este inițiatorul loviturii, ci instrumentul folosit de KWI pentru a da lovitura.
Deci, Președinții Camerelor nu au nici o scuză pentru a tăcea. Dacă tac, și asta trebuie să le-o repetăm cu toții, vor sta în boxă alături de cei nouă de la CCR și de KWI.
Sunt de acord cu dvs că problema este acum politică, iar nu juridică. De aceea, nu are rost să construim rafinamente juridice sofisticate într-un context aflat în afara dreptului. Politica ne-a scos din spațiul dreptului, tot ea trebuie să ne aducă înapoi.
Doriți soluții practice??? În fața unei acțiuni brutale care se bazează pe dreptul forței, în vederea restabilirii forței dreptului orice mijloace sunt admise”.
