„Sper ca Viktor Orban, venit la București ca Președinte al Consiliului UE, să îi comunice lui Iohannis, în ultima zi de mandat, că Europa nu acceptă loviturile de stat”, scrie, pe Facebook, fostul ministru Adrian Severin.
El mai spune: „Refuzul intrării PSD la guvernare (probabil provizoriu) poate fi un gest care să determine plecarea lui KWI la data expirării mandatului său. Autorii loviturii de stat au trimis solie la Trump să îl convingă că ei sunt globaliști lichizi și pot lua forma vasului suveranist, dacă așa se cere”.
Pentru bzi.ro, el a arătat:
„1. Punctul maxim al loviturii de stat continuate începută de Traian Băsescu-Petrov la lumina “Marelui Licurici” și adusă pe “cele mai înalte culmi” prin anularea alegerilor prezidențiale și confiscarea mandatului prezidențial de către KWI, în complicitate cu Curtea sa Constituțională, Guvernul său și partidul unic cu două nume – PSD și PNL – al statului subteran.
2. Concluzia Inteligenței Artificiale la care s-a făcut apel pentru a se evalua decizia de anulare a votului în condițiile în care turul întâi al alegerilor fusese confirmat de CCR prin decizie “definitivă”, iar turul doi era în curs de desfășurare. Iată-le: “Orice tentativă de anulare a alegerilor în această etapă ar reprezenta o încălcare gravă a principiilor democratice și ar submina însăși esența procesului electoral.” Cum democrația este de esența regimului politic adoptat prin Constituția României, înlăturarea unuia din elementele sale caracteristice, alegerile libere și decizia populară luată prin intermediul lor, echivalează cu o răsturnare de regim și este, deci, o lovitură de stat.
3. Formele terorii de stat la care se recurge în crescendo pentru a se preveni revolta populară împotriva autorilor loviturii de stat:
i. agresiunea asupra conștiinței publice prin crearea confuziei între adevăr și minciună, ca prealabil al confuziei între bine și rău, precum și inseminarea fricii față de dușmani, inclusiv “trădători”, inventați;
ii. agresiunea fizică împotriva “dușmanilor poporului” cu negarea prezumției de nevinovăție, simpla suspiciune fiind suficientă pentru a atrage condamnarea, mai întâi a străzii și mai apoi a instituțiilor de forță (inclusiv a justiției politizate).
4. Consecințele grave pentru România, dar și pentru aliații ei (NATO) și entitățile politice transnaționale al căror membru este (UE), generate de situația în care, din data de 21 decembrie, KWI își păstrează prerogativele prezidențiale, deși mandatul său va fi expirat, și astfel toate actele sale, de drept intern și internațional, vor fi lovite de nulitate absolută.
5. Insecuritatea națională creată prin confiscarea mandatului prezidențial de către KWI, ulterior datei de 21 decembrie 2024, ca urmare a faptului că toate instituțiile de forță ale statului (armată, poliție, jandarmerie, servicii de informații) ai căror lucrători au depus jurământul pe Constituție vor fi puse în dilema opțiunii între a respecta actele unui Președinte uzurpator, devenind astfel complicii acestuia, și a nu le respecta, întrucât sunt absolut nule, lăsând haosul instituțional să inunde țara.
6. Perspectiva rezistenței pasive sau a nesupunerii civice, ca alternativă la protestul activ și revolta cu violențe fizice sau verbale, acesta fiind răspunsul popular inevitabil la continuarea loviturii de stat și efectul prăbușirii coeziunii naționale ca urmare a dispariției încrederii și respectului cetățenilor pentru instituțiile publice; criteriile coeziunii naționale sunt motivele pentru care cetățenii consideră, în adâncul conștiinței lor, că trebuie să fie loiali statului întrucât statul le apără interesele.
7. Competența instanțelor judecătorești de a anula actul opririi votului în turul doi al alegerilor prezidențiale de către Autoritatea Electorală Permanentă, întrucât dispozițiile deciziei CCR, luată în considerare în acest sens, au fost date cu încălcarea limitelor competenței instituției de control constituțional.
8. Obligația CCR ca, în fața lipsei probelor atât cu privire la un amestec străin în alegerile prezidențiale din România (nu și în cele parlamentare?!), cât și cu privire la caracterul relevant al unor eventuale imixtiuni asupra rezultatului final, să revină la decizia sa inițială de validare a primului tur de scrutin, permițând reluarea votului în turul doi; procedura care s-ar aplica în acest sens ar fi la fel de problematică cu cea prin care CCR și-a revocat prima decizie de validare, dar ar avea, cel puțin, argumentul simetriei – procedura care a permis eroarea este aceeași cu procedura care permite corectarea erorii.
9. Dezinformarea aliaților și asociaților României de către Guvernul român cu privire la condițiile anulării alegerilor (caz unic în întreaga lume euroatlantică), respectiv punerea acesteia pe seama unui atac masiv și decisiv al Rusiei putând atrage NATO într-o stare de război cu Rusia și, eventual, cu aliații acesteia.
10. Prognoza efectelor globale ale instalării administrației Trump și nevoia gestionării prudente a așteptărilor, ținând seama că:
i. prima prioritate a Președintelui Trump va fi neutralizarea influenței statului subteran american (oligarhic-corporatist) și câștigarea luptei în războiul civil care se desfășoară cel puțin virtual într-o Americă fracturată și indignată, chestiunile externe rămânând în plan secund ;
ii. Președintele Trump nu este adeptul războiului militar, dar are o încredere accentuată în capacitatea războiului economic de a soluționa problemele interne și externe ale SUA; cel puțin în prima fază războiul economic global se va înteți și primul perdant va fi UE;
iii. administrația Trump se va implica în stingerea războiului din Ucraina prin înțelegeri cu Rusia, făcând apel la sprijinul Ungariei, dar stânjenit de un eventual președinte lăsat la București de administrația Biden și Comisia van der Leyen cu mandat globalist neo-bolșevic; de aceea pacea americano-rusă în Ucraina se va face pe cheltuiala UE și în special a României, căreia, prăbușită în triunghiul format de Washington, Budapesta și Moscova, Bruxelles-ul, împreună cu Parisul, Berlinul, Londra și Roma, nu numai că vor fi în imposibilitate de a-i da vreun ajutor, dar vor fi bucuroase să îi impute costurile;
iv. în măsura în care administrația Trump va muta locul confruntării globale principale din Marea Neagră în Marea Chinei, nevoile geostrategice obiective care leagă România de China vor fi puse sub o presiune cu atât mai mare cu cât Bucureștiul și-a pierdut capacitatea din trecut de a fi facilitatorul normalizării raporturilor americano-chineze;
v. ultimele evoluții din Orientul Mijlociu, care încheie “Primăvara arabă” pe fondul emergenței unei noi ordini mondiale de inspirație euro-asiatică, vor încurca vechile planuri ale administrației Trump, în condițiile în care România nu mai are nici o influență și nici un rol de jucat în zonă, stimulându-i și mai mult dezinteresul pentru securitatea Europei și pentru NATO; cu un parteneriat româno-american tot mai lipsit de conținut, România “suverană” va rămâne tot mai singură, înconjurată de neprieteni și părăsită de prietenii cu care de dușmani nici nu mai avea nevoie;
vi. orice administrație americană, fie ea ghidată de concepții neoconservatoare fie de concepții realiste, va avea, din câte se poate vedea, vechea mentalitate potrivit căreia măreția Americii se reduce la capacitatea ei de a domina lumea în cadrul unei ordini unipolare cu reguli stabilite de ea, smerenia acceptării unei ordini postamericane multipolare în care SUA să fie egalul celorlalți actori globali, ca unică șansă de salvare a unui viitor demn și prosper, pașnic și sigur pentru națiunea americană, nefiind încă la ordinea zilei”.
