„Guvernul Luca Niculescu e un guvern aflat în răspunderea exclusivă a PSD, format cu încălcarea tuturor normelor democratice, în care cel mai important ministru, după premier, este ministrul poliției (ministrul de interne) și cel mai puțin important este ministrul interesului național integral (ministrul de externe), din care lipsește ministrul pentru dialogul cu Parlamentul, și care este lipsit de orice competență tehnică pentru a putea scoate țara din criză”, scrie, pe Facebook, Adrian Severin.
El mai spune: „Validarea Guvernului Luca Niculescu care prezintă avantajul tactic de a scoate de la guvernare batalioanele de asalt ale globalismului neobolșevic formate din USR și facțiunile PNL userizat, dar impune costul strategic al ratării alegerilor anticipate, adică al revenirii la electorat, ca prim pas necesar pentru refacerea legăturii de încredere între stat și popor.
Efectul catastrofal al intervenției impotenților moraliști în politica internațională, care, neînțelegând că în relațiile externe contează doar jocul intereselor și raporturile de putere, crează o atmosferă favorabilă prelungirii războiului cu Rusia și astfel împing spre o catastrofă globală având ca principal perdant civilizația occidentală europeană.
Capcana încrederii în propriile narative mincinoase, a narcisismului și a autoamăgirii care împing puterile euro-atlantice să își ignore neputința și, în același timp, să raționeze pornind de la situații de fapt false și refuzând adevărurile esențiale potrivit cărora intervenția militară rusă în Ucraina a fost provocată și a constituit o lovitură preventivă cu miză existențială, conformă cu doctrina de apărare a Rusiei având ca principiu fundamental evitarea unui alt atac prin surprindere asemenea celui din iunie 1941. Potrivit acestei doctrine, Rusia nu poate accepta concentrarea la frontierele sale a unei puteri militare străine, fie ea și aparent prietenoasă, cum s-a întâmplat cu Germania nazistă în trecut.
Recunoașterea de către Președintele SUA, Donald Trump, a realității intervenției militare provocate și declanșate în scop defensiv a Rusiei, nu ca act de trădare a aliaților europeni, ci ca afirmare a nevoii americane, în absența puterii covârșitoare de altădată, de o relație partenerială cu Rusia pentru: i. rezolvarea crizei energetice globale; ii. găsirea căii de ieșire din războiul cu Iranul; iii. evitarea escaladării războaielor regionale spre un război mondial total; iv. negocierea unei noi ordini politice și economice globale”.
