„Decizia alianței PSD-PNL de a-l retrage pe doctorul Cătălin Cîrstoiu era luată de mult, poate chiar de dinainte de a-l primi în sânul alianței. Se căuta doar momentul. Ce e drept, nici acum nu cred că au găsit momentul adecvat. La ora la care apare acest articol, deciziile sunt anunțate pe „infosurse”, semn că noaptea a fost prea lungă și prea grea ca să te trezești cu fața spălată la popor”, scrie, pe site-ul canal33.ro, Adriana Săftoiu.
„Candidatura dlui Cîrstoiu este o nebuloasă. De ce l-au primit și/sau chemat, de ce au renunțat. Statutul de „incompatibil”, care a stârnit uriașul val de indignare, era o chestiune știută. Se practică la nivel național. Inclusiv doctorul ministru Rafila știa despre tradiția „lipsită de morală, etică, chiar inumană” de a plimba patul de spital de la stat la privat și viceversa.
Revolta a fost manifestată și public cu ocazia candidaturii colegului de breaslă, când s-a găsit dl Cîrstoiu să accepte oferta domnului Ciolacu care i-a propus să fie independentul care salvează Bucureștiul și, dacă se poate, și alianța. Uite că nu s-a putut. Vremea independenților a trecut, a hotărât mistagogul de la Buzău. Așa a fost și cu independenta Ramona Chiriac care a apărut surprinzător, în fruntea listei de europarlamentare, și a dispărut meteoric, dar mai repede decât dl Cîrstoiu. A înțeles mult mai rapid ce urma să se întâmple.
Dl Cîrstoiu, în aceste aproape trei săptămâni cât a ocupat poziția de candidat la candidatură, a fost mult mai vulnerabilizat de alianța comasată decât orice articol de presă sau săpături arheologice cuvenite în trecutul, prezentul și viitorul său.
Să o luăm cu începutul. În ziua în care doctorul urma să fie anunțat, lideri ai PNL se minunau că există și că vrea să candideze. Te întrebai dacă erau la „camera ascunsă” când le vedeai mirarea. Când au fost anunțați cei doi șefi de campanie, amândoi dorindu-și poziția dlui Cîrstoiu – dna Firea și dl Burduja jr – era clar că cineva se râde de această alegere. Cum să îi pui șefi de campanie chiar pe cei care se pregăteau să fie candidați, poate chiar câștigători? Sigur, cu stomacul răvășit, cu dinții strepeziți, au făcut poza de grup, pentru public, dar atât. Dl Robert Negoiță nu știa dacă îl va vota pe cel propus să fie, iar Rareș Bogdan, care nu îl cunoștea pe necunoscut, a acceptat generos să îi fie purtător de cuvânt.
Apoi, să tot gargarisești că omul nu are notorietate – acum și-a căpătat-o cât pentru cursa prezidențială- dar să nu pui un mash, un afișuț, ceva acolo, cât să dai și de el în orașul în care plouă și unde fix peste o săptămână se termină pre-campania, gândită anapoda de legiuitor, când poți să îți pui toate izmenele electorale pe bulevarde și cotloane.
Să te arăți fin cunoscător al comunicării și să ceri ritos: să iasă, domnule, în conferință de presă și să se mărturisească altfel să își pună pofta în cui. Doctorul deja bifa emisiuni televizate peste emisiuni, la ore de audiență și explica ce considera că e de lămurit. Ca să nu fi auzit ce explica doctorul incompatibil pe micile ecrane presupune să fi deconectat de la cel mai modest device. Să fie conferință de presă! Și a fost. Eu am spus, din prima, că e doar un pretext chestiunea cu conferința. Nu avea nicio legătură cu nevoia de a „lămuri lucrurile”, ci cu nevoia de a-l retrage. De ce? Asta da nevoie de lămurit.
Alt argument de retragere: ca orice bolnav, stă anemic în sondaje. Păi, cum ar fi putut să fie altfel când la început nu avea notorietate și apoi a prins notorietate, dar pe creștere negativă, cum spunea dl Văcăroiu. Cum ar fi putut să fie altfel, când părinții adoptivi, PSD și PNL, au pus mereu la îndoială identitatea copilului: pe moment, e candidat. Dacă-i pe moment, de ce l-aș lua în serios, eu, alegătorul, sondat de sondaje? Normal că mă duc la ăia care îmi dau garanții că vor fi. Când zilnic te plângi de copilul adoptat, de te aude tot satul, evident că ne vine pofta, și nouă celor de pe margine, să îi dăm șuturi în fund.
Sigur, nu se așteptau ca independentul doctor să se lase așa greu de dus. Soluția la care au ajuns, conform surselor – aceleași „surse” care l-au lucrat chinezește pe încăpățânatul doctor – s-ar putea să nu fie „soluție”. Ce e sigur până acum e compromiterea lor colectivă.
Bine totuși că avem ce vota la Capitală și nu stă votul nostru în propunerile lor”, scrie Săftoiu.
