„Ghinion. De asta pare că are parte medicul Cîrstoiu, înainte de orice. S-a dovedit că degeaba are în spate cele mai mari partide ale țării, tăcerea părtașă a Cotroceniului și umbra înspăimântătoare a SPP-ului, dacă în cale i-au ieșit armate de tolontologi, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Ionuţ Cristache.
„Fără o acuză oficială, Cătălin Cîrstoiu târâie după el, ca pe un picior bolnav, percepția medicului șpăgar. S-o spunem drept! Subiectele de presă cam asta insinuează, dacă nu o probează. Că și-a ascuns averea (uriașă) pe firme și că a mutat pacienți de la spital la clinica familiei pentru a se îmbuiba.
Efectul de contaminare s-a produs aproape instantaneu, redacțiile s-au isterizat ca la un semnal.
Confruntat cu întrebări, inabil în a explica lucruri banale, s-a acuzat singur prin scuze. Și uite așa curiozitatea jurnalistică s-a transformat, peste noapte, în vânătoare de presă. S-a înălțat un adevărat val de curiozitate firească amestecată cu ingredientele unei campanii bine țintită, mascată de reclama mincinoasă – interes public.
De la adevăruri, la percepții nu a mai fost decât un pas. Nimic din ce a mai spus Cîrstoiu nu a mai fost crezut. Imaginea de mincinos s-a lipit iremediabil de el și oricât a încercat să explice cădea sub incidența acestei percepții (poate deformată).
Pe mai departe, valul s-a izbit nu doar de partidele care-l susțin ci mai ales de electorat. Cîrstoiu a rămas blocat în impresii confuze, ca un lift între etaje. Nu mai urca. Începea chiar să alunece spre subsolul procentelor. De ce? Pentru că nimeni nu vrea să se asocieze cu învinșii. Nimănui nu-i plac pierzătorii. Și asta a reușit campania din aceste săptămâni.
Să-l facă perdant înainte de fluierul de start. Să-l despartă iremediabil pe posibilul candidat, de posibilii votanți. Să accentueze și mai tare linia roșie dintre doctor și pacient.
Pentru că a mai fost ceva! Ceva mai important decât acuzele, scenariile, minciunile și percepțiile noastre… O stare de spirit!
Noi toți ne-am găsit într-un punct, în povestea lui Cîrstoiu. Cu toții am dat piept cu mizeria, subfinanțarea din spitale, batjocura serviciului medical românesc și casta medicilor și în toți a încolțit involuntar ideea „s-a îmbogățit pe cârca bolnavilor, plimbați între stat și privat”.
De aici respingerea uriașă care n-ar fi fost posibilă oricâte campanii de presă ar fi fost premeditate, dacă n-ar fi existat această componentă socială care a dat în clocot.
De aceea lumea l-a plăcut pe Leon Dănăilă, de pildă, și-l urăște acum pe Cătălin Cîrstoiu. Pentru ca Dănăilă merge în mod natural cu metroul, nu într-o regie de campanie.
Dar, să revenim. Aici suntem. Odată misiunea-Cîrstoiu terminată, vânătoarea va reîncepe iar. Câinii (de pază ai democrației) vor fi asmuțiți pe Piedone. E următorul care va fi urcat pe masa de tranșat.
Atenție! Nu spun că nu merită, spun doar cum se întâmplă. Mecanismele se vor pune din nou în mișcare pentru a-i deschide drumul spre un al doilea mandat lui Nicușor Dan.
Nicușor are un singur lucru de făcut. Să nu apară neinvitat la petrecere. Să rămână sub
radar și să-și vădă de ecuațiile lui.
Posibil ca scenariul să nu funcționeze în cazul Piedone. Imun la bun-simț și acuze, luptă cu avântul unuia care a mai pierdut totul. Dar, evident, are și el vulnerabilitățile lui, pe care le vor exploata aceiași, cu același zgomot, după ce execuția doctorului Cîrstoiu se va fi terminat.
Bucureștiul se dovedește astfel, cel mai important test pentru coaliție. Retragerea benevolă sau descarcerarea candidatului „momentan” poate arunca totul în aer. PNL ar putea refuza să-l susțină pe Piedone (scenariul cel mai probabil) și va merge cu un candidat propriu.
Sau chiar mai rău (pentru PSD), ar putea să-l susțină, din disperare, chiar pe Nicușor Dan.
Un astfel de gest ar genera, cel mai probabil, o rupere a alianței (mult visată de foarte mulți liberali care văd în refacerea dreptei singura șansă pentru PNL și pentru stăvilirea PSD).
PSD la rându-i ia în calcul susținerea pentru Piedone sau a unui candidat propriu. Până la
urmă, – fiecare pe picioarele lui – e cea mai onorabilă formulă politică, dacă onoare mai caută cineva.
Și, astfel, la final, PSD și PNL chiar să rămână împreună, după scoruri decente scoase de cele două partide, separat, la alegerile din 9.
Chiar dacă ar pierde Bucureștiul! Multe scenarii, mult haos? Da! Dar din tot haosul aceasta se naște la finalul zilei și ceva bun! În afară de confuzie. Democrația!
Era înspăimântătoare imaginea cu cei doi dinozauri flămânzi ai politicii, gata să sfâșie țara după bunul plac.
Devenea de nesuportat imaginea împărțirii capitalei, a sectoarelor, a marilor orașe, a listelor și a funcțiilor.
Norocul nostru e că a venit meteoritul, vorba lui Rareș Bogdan, exclamând uitându-se la sondaje. Rămâne de văzut dacă tura aceasta dinozaurii vor supraviețui după impact.
P.S.:
De remarcat, încă o dată, dubla măsură. Am sărit imediat când a apărut un candidat-doctor care și-a făcut averea din consultații, dar nu ne-a deranjat un președinte-profesor care și-a făcut averea din meditații!”, scrie Cristache.
