„Marea majoritate a consumatorilor de evenimente sportive trăiesc de o îndelungată perioadă de timp cu impresia existenței anumitor mafii care controlează destinele în sport: pariurile sportive, instituțiile anti-doping, marile companii care acordă sponsorizări cu dedicație etc. Evident, progresul tehnologic și globalismul s-au transpus și în lumea sportului, înlesnind practic crearea unor oligarhii transnaționale care domină aceste mafii”, scrie, pe solidnews.ro, consultantul politic Andrei Guşă.
„Ca fost sportiv de performanță, calitate care m-a transformat într-un bun cunoscător al fenomenului sportiv per ansamblu și mai ales al jocurilor inerente de culise, pot să vă confirm faptul că impresiile expuse mai sus sunt fără dar și poate reale, dar insuficiente pentru a vă putea explica cu adevărat mizeria în care se scaldă sportul în anul de grație 2024.
Micile „mafii” au fost inerente societății de-a lungul istoriei recente, luând diverse forme și acționând prin diferite pârghii. Acestea au presupus fără îndoială persecuția celor fără de putere și/sau relații, dar la fel de adevărat este că, în ciuda acestor mafii, a fost posibilă atingerea nivelului de dezvoltare din prezent.
Mizeria în care se scaldă astăzi sportul mondial nu este cauzată pur și simplu de faptul că mafiile din lumea sportului au reușit să se organizeze în oligarhii transnaționale, grație globalismului. Ci este cauzată de faptul că aceste oligarhii sunt subjugate interesului marelui capital/corporatocrația (https://solidnews.ro/homus-occidentalus-de-la-natura-umana-indumnezeita-la-sclavagism-ideologic-corporativ/), care subjugă totodată și mediul politic. Din această cauză asistăm de fapt la o așa-zisă politizare a sportului.
Evenimentele de actualitate din lumea sportului sunt arhicunoscute, dar pline de însemnătate. Să începem cu fotbalul: sistemul VAR de pildă. Încă de la implementarea acestuia plana bănuiala că adevăratul său scop este să înlocuiască puterea de decizie a unui arbitru uman cu cel al unui robot care nu poate să greșească, dar care este evident controlat de niște personaje nevăzute, care servesc interesele politicului/mafiilor/marelui capital. Și uite așa i-au fost refuzate două penalty-uri clare Germaniei în meciul cu Spania. Oare pentru a nu escalada sentimentul naționalist în emasculata Germanie? Există și alte exemple clare unde VAR-ul a „greșit” flagrant în cadrul acestui Campionat European.
Ce se întâmplă însă cu suspendările pe criterii politice? Pentru că aici nu mai încape niciun dubiu al hazardului. De ce a fost Demiral suspendat pentru un gest de salut/apartenență la organizația „Lupilor Gri” (mișcare naționalistă din Turcia), dar Mbappe nu a fost suspendat pentru că și-a declarat public antipatia pentru dreapta franceză, chiar a îndemnat la vot împotrivă? Este o întrebare retorică, evident.
Punctul peste care nu se va putea trece sub nicio formă este politizarea samavolnică a Jocurilor Olimpice, prin abuzarea sportivilor ruși și bieloruși de către Comitetul Olimpic Internațional, organizație subjugată total intereselor americane. (https://olympics.com/ioc/media/q-a-on-solidarity-with-ukraine-sanctions-against-russia-and-belarus-and-the-status-of-athletes-from-these-countries).
Așadar, Comitetul Olimpic Rus este suspendat pe termen nelimitat, urmând ca sportivii ruși să poată concura doar dacă sunt selecționați de către Comitetul Olimpic Internațional, pe criterii discreționare, aberante, care au ca scop distrugerea caracterului și/sau a vieții sportivilor ruși. Pentru că nu au voie să concureze sub steagul lor, doar sub cel de „sportivi neutri” (ce-o mai însemna și asta?), respectiv nu au voie să concureze decât cei care s-au declarat a fi neutri dpdv al războiului ruso-occidental. Chiar dacă este evident deja cât de absurde sunt condițiile impuse, vă mai dau un exemplu: un sportiv rus, judoka de pildă, care are șanse mari de medalie olimpică, și-a sacrificat toată viața pentru această medalie. Medalia, evident, nu presupune doar gloria personală și a țării, ci și o premiere pecuniară consistentă din partea statului rus, respectiv o rentă viageră, care i-ar fi asigurat viitorul sportivului, după o viață de muncă și sacrificiu. Premiere și rentă care nu vor mai exista niciodată, din cauza CIO. Va mai exista doar onoarea, pentru că mulți sportivi ruși refuză participarea la JO, din sentiment de mândrie națională. Vorbim despre zeci de destine distruse!
Mai grav decât faptul că sportul este politizat este faptul că și fanii s-au politizat
Exemplul cel mai evident în sensul acesta este fluierarea invariabilă împotriva lui Novak Djokovic pe fiecare arenă a lumii. Cu cât mai vaccinistă arena, cu atât mai stridente fluierăturile. Ultimul eveniment de acest gen s-a întâmplat în cadrul optimilor de la Wimbledon. Iată declarația lui Djokovic de la finalul meciului: ”Pentru toți fanii care au respect și care au rămas aici în seara asta: Vă mulțumesc foarte mult din toată inima mea, apreciez! Iar pentru toți aceia care au ales să trateze cu lipsă de respect un jucător – în acest caz, pe mine – vă doresc o noapte buuuună. Noapte buuuună. Noapte buuuună. O noapte foarte buuuună (…) Ascultați, sunt în circuit de peste 20 de ani. Deci, credeți-mă, știu toate trucurile. Știu cum funcționează. E bine. E bine. E OK. Mă concentrez pe oamenii care au respect, care au plătit un bilet pentru a urmări meciul în seara asta – și care iubesc tenisul. Și apreciază jucătorii și efortul pe care jucătorii îl depun aici. Am jucat în medii mult mai ostile, credeți-mă, nu puteți să mă atingeți!”
Deci fanii – oițele – girează politizarea, le place. Iar acest fapt va pricinui moartea definitivă și ireversibilă a sportului de masă la nivel global. Ce s-a întâmplat la Wimbledon, grație fanilor oițe, nu se mai poate numi sport, ci un circ de 2 lei, care nu mai merită sub nicio formă girat. La fel cum nu merită privite nici serialele de tip netflix/hbo de promovare a JO Paris 2024, care girează sportivi după criterii politice evidente: în niciun caz est-europeni/ortodocși, nu din sporturi de tradiție – care presupun un anumit cod moral -, imigranți de culoare/minorități cât cuprinde etc. Un astfel de fenomen sportiv nu trebuie în niciun caz girat, și boicotat! Pentru că o să se ajungă la momentul în care nu o mai existe diferențe de esență între Jocurile Olimpice și Netflix.
P.S. Jos pălăria în fața sportivilor ruși care refuză să concureze dacă nu sunt lăsați să o facă sub steagul țării lor.
„Onoarea este cadoul pe care un bărbat și-l face singur.” – Ion Gușă, bunicul meu”, scrie Andrei Guşă.
